-=- TORNA, TORNA, FRATRE!...”

 Motto:

”În Arhivele Vaticanului există manuscrise fabuloase privitoare la istoria dacilor, străromânilor și românilor. Forța lor, pentru istoria și destinul României, este de neimaginat!...

Filosoful Constantin Barbu:

”În Arhivele Vaticanului există manuscrise fabuloase privitoare la istoria geto-dacilor, străromânilor și românilor. Forța lor, pentru istoria și destinul României, este de neimaginat.

Manuscrisele cu cuvinte în limba geto-dacă (pe care intelligentsia și intelligence le-au căutat cu ardoare), manuscrisele cu primele cuvinte în limba română („torna, torna, frater“), manuscrisele sfinților părinți ortodocși străromâni (unele provenind din celebra bibliotecă a faimoasei regine Cristina a Suediei) sunt doar câteva dintre diamantele care pecetluiesc imaginea historială a unui nobil popor european, popor care rar a avut conducători norocoși.

Manuscrisul „De materia medica“ a fost, o vreme, o obsesie a minții lui Eminescu. Dar știrea despre cuvintele geto-dacice au dat-o filologii germani.

Celebrele cuvinte „torna, torna, fratre“ au fost bucuria lui Hașdeu, a lui Iorga și Coșeriu, dar tot filologi străini au descoperit cei dintâi textul.

În mintea istoricilor români apasă un munte de plumb: așa-zisa tăcere a documentelor istorice, lungă de 1000 de ani, din secolul IV până în secolul XIV.

Cercetând toate arhivele mari ale lumii, papirus cu papirus, hartă cu hartă, manuscris cu manuscris, pot spune cu certitudine absolută că românii au mărturii scrise de către străini acoperitoare pentru toate secolele lor de existență. Sunt mii, iar paginile lor trec de cifra de 500.000.

Manuscrisul Vatican lat. 3922 este Anthologia florilegium, de mărime 29,5 x 21,5 cm, are peste 300 de file, documentele sunt scrise de mai multe mâini.

Antologia începe cu Albertus Pighius, Nova Moscovia (fol. 2), apar (fol. 12r – 13v), sub titlul Moldavia, patru pagini din Descriptio Moldaviae, la fol. 20r – 22v apare Testamentul lui Carol Magnul (Divisio regnorum).

Multe dintre texte sunt scrise pe hârtie foarte subțire, unele fiind greu lizibile.

Manuscrise ale celebrei lucrări Descriptio Moldaviae se află în arhiva Institutului de studii orientale al Academiei de Studii a Rusiei, Sankt Petersburg, Fond 25, ms. nr. 7 (original, manuscris incomplet), o copie Fond 25, ms. nr. 8 (copie completă după o variantă latinească, ulterioară anului 1716, scrisă de mâna lui Bayer).

O copie completă purtând titlul Historiae Moldovicae se află în biblioteca „A.M. Gorki“ din Odessa (Cota PKП 12/1) (v. Neamul Cantemireștilor. Bibliografie de Andrei Eșanu, p. 118-119). Această Historiae Moldavicae. Partes Tres. are 4 + 415 pagini și are corecturi și adaosuri scrise de mâna academicianului german Bayer (ceea ce nu s-a știut până azi).

Surpriza șocantă este că am identificat în acest manuscris celebrul manuscris care i-a aparținut Contelui Thomson și nu s-a vândut la celebra licitație. Identificarea o sprijin pe prefața lui Müller (pe care am publicat-o în facsimil în Integrala Manuscriselor Cantemir, devenită Vorrede în ediția germană din 1771).

Iată ce scrie însuși Müller în 1764 (în traducerea românească din 1909):

„Beizade Antioh a luat Descrierea Moldaviei, ca și istoria turcească și o a adus cu sineși la anul 1732 la Englitera și de acolo la Francia.

După ce a murit Beizade Antioh și rămasele sale s’au vândut, aflându-se atuncea la Paris Graf Tomson, un ginere a lui Berhave celui mare, a cumpărat scrierile bătrânului Cantemir, pricinuind prin aceia de a rămas Rusiei. Pentru că după moartea lui le-a dăruit soția sa unchiului ei Avram Raab Berhave, carele a fost odinioară Profesor la Academia învățaților de aici și dela acesta le-a luat prin moștenire domnul Cruze sfetnicul de poliție și medic al Împăratului.

Un om adevărat învățat, este mulțumit să se arate obștei cu slujbă prin o îndeletnicire de acest fel. Deci cu acest chip și domnul Cruze mi-a dăruit mie Descrierea Moldeviei, dându-mi volnicie nehotărâtă, ca să lucrez cu dânsa dupre cum voiu socoti“.

Mai există un manuscris inedit din Descriptio Moldavie (fragment), scris de mâna învățatului Bayer (pe care îl vom publica în curând).

Destinul lui Cantemir este absolut legendar: știa 12 limbi, a scris în 8 limbi și 4 alfabete, iar manuscrisele lui sunt răspândite în 15 țări, pe trei continente.

Integrala Manuscriselor Cantemir, pe care o editez singur, a trecut de volumul 75 și va cuprinde 200 de volume.

Cine a avut interesul ca în țara noastră să nu existe nici un manuscris și toate sunt la Vatican? Cine le-a dus acolo?

Biserica creștină care până acum 1000 de ani era unită ( ortodoxă și catolică)!

Acum înțelegeți cine ne ascunde istoria reală de 2000 de ani? Ăștia sunt adevărații dușmani ai istoriei geto-dacilor!

(Stafia Scorilo Dacus - Dan Tattu)