„Românismul nu se discută; el se afirmă – pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Sîntem români prin simplul fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi naţionalist… Orice român care vrea să participe conştient la viaţa spirituală sau socială a României, trebuie să-şi asimileze valorile acestea, trebuie să-şi asimileze tradiţia Eminescu – Iorga – Pârvan. Ar fi necomplet, alminteri. Ar fi anorganic…Îmi închipuiam că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de a fi români şi de a rămâne român, oricum ne-ar bate vînturile. Îmi închipuiam, că nimeni nu poate renunţa la Eminescu decît cu riscul de a muri spiritualiceşte.”
„Naţionalismul nu e numai marea iubire pentru morţii şi pământul nostru, ci este mai ales setea de eternitate a României. Nu iubeşti numai tot ce a fost al strămoşilor tăi şi ce este încă al tău – ci vrei ca acest tot să fie în eternitate, să rămână peste şi dincolo de istorie. Îţi iubeşti ţara şi neamul pentru că ştii că numai aşa vei putea rămâne şi tu, aici, în istorie, legat şi păstrat de pământ… Şi mi se pare că nu există decît un singur fel de a-ţi sluji neamul şi ţara: de a lupta, pe orice cale, pentru eternitatea lor.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu