-=- GEOMETRIE SACRĂ STRĂBUNĂ...-=-

                      Simboluri sacre pelasge-traco-geto-dacice

                                  CERCUL

SOARELE, semnul eternei reîntoarceri, al timpului care este ciclic, spre deosebire de timpul istoric, liniar, punte între ce a fost și ce va fi, timpul mitic este un timp al repetabilității orientat ritual către origini. 

  Este un timp al eternei întoarceri la izvoare și rădăcini, la momentul inițial al creației. 

 Cercul mai este legat în mod evident de cultul solar, simbol al perfecțiunii și regenerării, al mișcării veșnice pe o traiectorie care nu are început și nici sfârșit.

 

Pus deseori în legătură cu soarele este și motivul calului, des figurat, având importante calități apotropaice, fiind şi un simbol al măreţiei şi al frumuseţii desăvârşite; în viziunea populară, carul soarelui este tras de cai albi, care au sarcina de a „transporta” Lumina pe întreaga suprafaţă a pământului. 

Asociat cursei cailor este şi motivul vârtelniţei cu patru braţe. Motivul cailor ca simbol solar este prezent şi în multe balade şi colinde.

 

Cercul ca simbol solar își are reprezentarea sa și în dans. Hora, la origine un dans sacru, hora se juca la răsărit, în sensul mișcării aparente a soarelui pe cer, se deschidea în spirală pentru a urca din vale pe înălțime și se recompunea în cercuri concentrice, care se putea roti și în sensuri opuse, redevenind un cerc mai mare.

                          (HORA DE LA FRUMUȘICA)
 

Ridicarea mâinilor în dans, inițial desprinse și apoi prinse din nou în joc, era o preamărire a soarelui, o formă de adorație, iar baterea pământului cu piciorul, era un act prin care era fertilizat de energia solară. ”Bate hora din picioare, Să răsară iarăși soare, Bate hora tot pe loc, Să răsară busuioc.” 

Se poate trage deci concluzia că hora era și un act magic, menit să alunge întunericul, să risipească tenebrele și să invoce lumina izvorâtă din soare, Ochiul Lui Dumnezeu. 

Și nu trebuie uitat faptul că forma rotundă a acestei planete pe care locuim, nu este o descoperire a acestui mileniu. Cei vechi știau mai multe decât ne închipuim.
Până acum 40 de ani, țăranii din Munții Orăștiei întâmpinau răsăritul soarelui cu o horă, adunându-se de cu seară ca să ajute soarele nou să răsară la echinocțiu de primăvară.