Am fost în Japonia, și nu ca turist.
Am stat în Tokyo zi de zi, m-am plimbat pe străzi, pe bulevarde, pe străduțe.
Am văzut și copii mici japonezi care făceau nazuri. Dar imediat părinții îi certau, nu le permiteau să se dea în spectacol.
Cu cât erau copiii japonezi mai mici, cu atât erau mai gălăgioși. Cu cât erau mai mari, cu atât erau mai disciplinați, politicoși, civilizați.
Copiii japonezi NU se nasc educați. Sunt copii, ca toți copiii de oriunde de pe planeta asta.
Educația face diferența. Iar educația este darul părinților pentru copiii lor.
Dar... de unde copii educați, fără părinți educați?
Copiii japonezi sunt educați de părinți să fie tăcuți, liniștiți, cuminți, respectuoși, manierați, modești chiar. Și mai ales să nu-i deranjeze pe cei din jur. Să-i respecte pe ceilalți și mediul în care trăiesc.
Să nu facă gălăgie și să nu facă mizerie.
Părinții japonezi se străduiesc să-i facă pe copii să se descurce singuri cât mai devreme posibil, să-i responsabilizeze. Este preocuparea părinților să formeze cetățeni educați, civilizați.
Pentru noi este șocant că în Japonia toată lumea face curățenie acolo unde trăiește, că nu au femei de serviciu.
Nouă ni s-a părut ieșit din comun că la campionatul mondial de fotbal din Brazilia galeria echipei japoneze de fotbal a făcut curat în tribune. Japonezii fac asta automat, fără să-și de seama, pentru că așa au fost învățați toți de mici la școală. Mai ales că pierduseră partida. La noi se rup scaunele pe stadioane! Se incendiază!
În epoca comunistă și la noi copiii făceau curat în clasă. Era un gest de civilizație. Acum vrem doar să fim liberi.
Libertatea fără educație nu valorează nimic. Și animalele din junglă sunt libere.
În școlile japoneze, de stat sau private, elevii fac curățenie ÎMPREUNĂ cu profesorii, chiar și la toalete. Pentru că sunt ale lor, ei le folosesc! Asta îi face să păstreze curățenia.
Nu e nimic înjositor! Așa ar trebui să facem și acasă.
Când exista armata obligatorie, asta făceam toți. Curățenie acolo unde trăiam.
La noi, acum, în școli, copiii nu mai șterg nici tabla ecologică.
Mai grav, copiii noștri NU POT nici măcar să se îmbrace și dezbrace singuri! Sau să-și facă ghiozdanul.
Nu-și pot căra ghiozdanul! Știu și eu că au ghiozdane foarte grele, dar nu trebuie să care TOT! Simbolic doar, ar trebui să-și care măcar o parte din cărți și caiete! Că sunt ale lor. Asta i-ar responsabiliza, i-ar face mai atenți cu lucrurile lor, cu ei înșiși, să nu-și mai piardă lucrurile și capul, să fie atenți pe unde merg pe stradă.
Noi ne înfofolim copiii, să nu cumva să răcească, să nu avem bătăi de cap cu ei bolnavi. Și tocmai pentru că sunt îmbrăcați prea gros, tocmai d-aia răcesc. Copiii japonezi sunt învățați să reziste la frig. Asta îi călește, îi întărește fizic și psihic.
Copiii japonezi sunt OBLIGAȚI să mănânce SĂNĂTOS, pește și legume și fructe. Așa mănâncă toți. La noi nu poți să-i pui la pachet la școală pește sau legume și fructe, pentru că ar râde ceilalți copii de el. Asta pentru că părinții nu cunosc mai nimic despre alimentația sănătoasă! E mai comod să îi dai 20 de lei să-și cumpere junk food, chipsuri, dulciuri, cola.
Copiii din Japonia poartă uniforme și le poartă cu mândrie. Noi tratăm uniforma de școală ca pe o uniformă de pușcărie.
Copiii din Japonia citesc foarte mult. Citesc cărți, nu pe telefon sau tabletă.
Copiii din Japonia fac sport, mult sport, și la școală și în timpul liber.
Copiii japonezi și mai ales adolescenții japonezi sunt foarte disciplinați în public, în societate, pe stradă. La noi ți-e și frică să te întâlnești pe trotuar cu un grup de adolescenți, parcă sunt cete de maimuțe.
Pe stradă japonezi nici măcar nu privesc la necunoscuți.
Japonezii au un cult pentru părinți și pentru profesori și un respect deosebit pentru aceștia.
Așa părinți, așa copii.
Așa copii, așa părinți.
Profesorii, educatorii, ar trebui să fie MODELE, să fie competenți, să fie interesați, interesanți, motivați, educați.
De obicei găsim ce căutăm.
(preluare internet)
Comentarii
Trimiteți un comentariu