CERNĂUŢI, 1875: CUM A SFIDAT EMINESCU SĂRBĂTORIREA UNUI SECOL DE STĂPÂNIRE AUSTRIACĂ ÎN BUCOVINA
Poate cei care n-au fost nevoiţi să trăiască sub stăpâniri străine, asemenea românilor din Bucovina, nu simt acest arzător imbold de a învăţa neîncetat de la Eminescu iubirea de Naţie şi Ţară, dar, mai mult decât toate, să ne apărăm identitatea, să nu ne închinăm în faţa străinilor.
În istoria tumultoasă a Bucovinei a rămas înscris un gest extraordinar de curaj şi demnitate, manifestat de tânărul Mihai Eminescu La vârsta de numai 25 de ani, când era vorba de cauza unităţii poporului român, poetul visător şi romantic, devenea un temerar luptător.
În toamna anului 1875, autorităţile austro-ungare pregăteau la Cernăuţi manifestări fastuoase cu prilejul inaugurării Universităţii şi centenarului încorporării Bucovinei. Însă, după cum se ştie din istoria evenimentelor, sărbătoarea le-a fost înnegurată de refuzul reprezentanţilor nobilimii şi intelectualităţii româneşti de a face parte din comitetul provincial care se ocupa de pregătirea festivităţilor. Boierii și intelectualii de frunte au boicotat sărbătoarea austriacă de la Cernăuţi, preferând să participe la comemorarea de la Iaşi a domnitorului martir Grigore Ghica. Din care cauză, se presupune, că împăratul Franz Joseph şi-a anulat vizita în Bucovina, renunţând să participe la inaugurarea Universităţii ce i-a purtat numele.
Rolul lui Eminescu în zădărnicirea festivităţilor împărăteşti a fost determinant. Riscând cu propria-i libertate, el a adus la Cernăuţi câteva sute de exemplare de broşuri „Răpirea Bucovinei” de M. Kogălniceanu. Ca să amăgească vigilenţa vameşilor a umplut geamantanul cu nişte cărţi vechi, broşurile ascunzându-le dedesubt. Iar înainte de a veni la Cernăuţi a trimis broşura „Răpirea Bucovinei” prin poştă tuturor oficialităţilor şi organizatorilor sărbătorii.
Până s-a dat ordin să fie confiscate, ele s-au răspândit prin tot oraşul.
Memorabilă este şi întâmplarea de la hotelul „Pajura neagră”, unde Eminescu a servit masa cu un grup de tineri români, cântând melodii româneşti şi sfidându-i pe mesenii germani îmbrăcaţi în fracuri.
Doi ani mai târziu, Eminescu avea să scrie un „Timpul” (30 septembrie 1877) vehementele cuvinte despre raptul Bucovinei: „...Fărădelege nepomenită, uneltire mişelească, afacerea dintre o muiere desfrânată şi între paşii din Bizanţ, vânzarea Bucovinei va fi o vecinică pată pentru împărăţia vecină, deapururea o durere pentru noi. Dar nu vom lăsa să se închidă această rană..”.
Dar noi, românii de azi, noi, o vom lăsa să se închidă?... Sper ca noi măcar SĂ NU UITĂM!...
Comentarii
Trimiteți un comentariu