”Purtata fetelor de la Căpâlna” - simbol și structură -
Dintre Purtatele de fete de pe Valea Târnavelor, cel mai spectaculos, emoționant și cunoscut dans este cel al fetelor de la Căpâlna. Impresionați de frumusețea și de simplitatea acestui dans, cei care l-au văzut îl descriu în cele mai impresionante cuvinte. Ovidiu Bârlea în „Eseu asupra dansului popular românesc” include acest dans în clasa „jocului de grup alcătuit numai din fete”, citându-l pe folcloristul Ilarion Cocișiu, care întâlnește acest dans în fostul județ Târnava Mare, între cele două războaie mondiale. O mărturie din 1789 atestă și pe Valea Mureșului, în apropiere de Orăștie, acest dans. Într-o carte de poezii ungurești, tipărită în 1789, Abrahám Barcsay, vorbind de copilăria printre românii din această zonă, își amintește cu nostalgie de Bătuta fetelor române, care trebuie să fie similară cu cel cunoscut azi sub același nume. De această dată, jocul e un fecioresc femeiesc, subordonat întrutotul dimensiunilor feminine. Este, poate, jocul cel mai simplu ce se poate închipui.
Bătuta fetelor sau Purtata fetelor pare sortită să demonstreze cum, prin mijloace atât de simple se pot obține efecte atât de puternice, jocul creând o atmosferă sugestivă de măreție ostentativă, amestecată cu grație feminină ponderatoare. Secretul pare a sta în acele pauze atât de elocvente, care suprimă monotonia plimbării informe, cât și în strigăturile cântate în cor, care dau o imagine vie a horelor grecești de fete, așa cum ni le-au transmis picturile de pe unele vase, ajutați în reconstituire de bătuta fetelor de la noi.
Trebuie să luăm în considerare că aici este vorba despre Purtatele de fete de pe cursul inferior al Târnavelor și nu despre Fecioreasca fetelor din Făgăraș,care are în componența sa coregrafică și dansul numit Bătuta.
Așa cum observăm și din descrierea făcută de folcloristul Ovidiu Bârlea, Purtata fetelor de la Căpâlna este la prima vedere un dans atât de simplu: fetele, cu pași simpli, marchează în mișcarea lor coregrafică spirale,linii șerpuite și cercuri, care nu-și unesc niciodată capetele. Acest dans este cunoscut astăzi și sub denumirea de Purtatele de drăguț. Fetele, una lângă alta, se țin foarte strâns, încolăcindu-și brațele pe după cot și, într-un mare cerc, pornesc cu pași bine ritmați, cântându-și singure melodiile respective. Jocul decurge când lin, când repede, de la stânga spre dreapta, înainte sau înapoi, legănat sau cu o țintă dreaptă și, de multe ori, pe fraze inegale.
Foarte interesante și de un mare farmec sunt cântecele fetelor ce acompaniază jocul. Textele lor vorbesc în special de dragoste și sunt create chiar de fete.
2x Io's în deal și badea'n șesu' 2x Badeo, spiculeț de grâu
La la la la la la la la La la la la la la la la
2x Și mi-l cunosc de pe mersu' 2x Mult am vrut să nu te știu.
La la la la la la la la La la la la la la la la
2x Că mere gândești că scrie 2x Că de când te știu pe tine
La la la la la la la la La la la la la la la la
2x Ca țăruza (creionul) pe hârtie, 2x Nu-mi trebuie altu-n lume
La la la la la la la la La la la la la la la la
2x Și-i mersu' legănatu' 2x Numai tu, bădițo, tu
La la la la la la la la La la la la la la la la
2x Cu dragoste-amestecatu' Altul bade, nu și nu.
La la la la la la la la La la la la la la la la.
Acest dans are un caracter magico-ritualic foarte pronunțat, care devine evident încă de la început, datorită pauzelor de liniște scurte, neașteptate și ferme în mișcare și în cântec. Dansul este jucat numai de fete, ele se așază una în spatele celeilalte, ținându-se cu mâna dreaptă de brațul stâng al fetei din față. Prima fată are o responsabilitate foarte mare: ea va fi cea care va da tonul melodiei și care va conduce șirul de fete. Prin urmare, acest loc nu poate fi ocupat de orice fată, ea trebuie să cunoască bine atât mișcările coregrafice, cât și melodia. Aceasta a trecut, la rândul ei, prin funcția propițiatică a dansului, ajungând acum o inițiatoare pentru celelalte fete.
Linia melodică cunoaște și ea fenomenul sincopei. O dovadă a vechimii acestui dans este și faptul că dansul nu este însoțit de anompaniamentul instrumental, fetele fiind cele care impun linia melodică prin acel lait-motiv melodic: la la la la la la la la, ...
În execuția acestor dansuri există multe legături între mișcările propriu-zise și felul de a cânta al actanților. Pauzele de respirație sunt executate într-o manieră complet aparte și cu o periodicitate și o durată egale. Cântecul reîncepe sub un impuls imperceptibil, transmis de la jucătoare la jucătoare. În timpul acestor respirații, deplasarea pe linia cercului continuă ritmic, cu pașii bine punctați, datorită călăcuturii apăsate pe toc, iar mișcarea coregrafică este întreruptă în anumite momente ale melodiei, coregrafia și muzica nesuprapunându-se întotdeauna.
Dincolo de frumusețea pur estetică la care ne raportăm astăzi, există un model exemplar. Ca toate celelalte dansuri, și acesta a suferit un îndelung proces de desacralizare, după formula lui Mircea Eliade.
Acea plimbare în șir strâns, cu acele opriri repetate definesc un ritm coregrafic care își are modelul în sacru, fiind în fapt niște gesturi arhetipale, ce se constituiaucândva în ritualuri.
Putem apropia acest dans cu ușurință de dansurile Drăgaicelor prin și în jurul holdelor de grâu. În ambele cazuri, este vorba despre repetarea unui arhetip cu ajutorul căruia actanții sunt proiectați într-un spațiu sacru, abolindu-se astfel timpul profan. RITUAL SACRU ȘI SIMBOLISMCa orice grupare feminină, și acest dans trebuie pus în directă relație cu misterul fertilității. Recunoaștem în structura dansului elemente ce trimit la un rit de fertilitate; acesta este acompaniat de elemente specifice ritualurilor de inițiere. Am putea considera aceasta Purtată drept un dans colectiv prin care, în societățile arhaice, se marca sfârșitul perioadei de inițiere a unui număr de fete. Cele mai semnificative în acest caz sunt formele coregrafice cu care dansul operează, și anume, linia pe orizontală și spirala. Linia orizontală ne trimite la simbolismul pământului, fiind un semn pasiv, ceea ce ne trimite și la posibilitatea apropierii dansului de un rit agrar. Linia se transformă apoi în spirală, care a fost considerată, în general, „un puternic simbol de fertilitate și a fost asociat cu uterul”, dar și cu fazele Lunii sau ale Soarelui. Chiar dacă astăzi nu se mai reface întotdeauna spirala, ajungându-se doar la un cerc, putem presupune existența spiralei prin faptul că cercul nu se închide niciodată.
Spirala trimite, ca simbol, la ideea mișcării continue și ciclice. De asemenea, ea a fost asociată și labirintului. Intrarea în acest dans ar putea semnifica și ultima treaptă a inițierii, cel intrat având datoria de a urma neabătut acea cale sinuoasă. Dansul trebuie pus în relație directă și cu ideea de dezvoltare, de propășire, și mai ales de continuitate. Această Plimbată poate fi pusă, așadar, sub semnul metaforei vieții, punând-o în relație cu simbolismul călătoriei prin labirint, care presupune alegerea drumului, pentru a ajunge în siguranța centrului sau în afara lui.
De remarcat faptul că în dansul de față, fetele fac și mișcări în spate, ceea ce ne sugerează simbolismul spiralei duble. Spirala dublă ne trimite spre simbolismul Călătoriei Totale, o călătorie care se finalizează atât cu o cunoaștere logică, cât și cu o cunoaștere a sufletului.
Ritmul sacadat se suprapune în totalitate peste ideea mișcării continue, sensul imediat implicat fiind cel de repetabilitate. Pauzele nu au rolul de a rupe această continuitate, ci ar trebui puse în directă relație cu simbolismul obstacolului, inerent în orice călătorie, care implică în mod direct teoria Misterului.
Din punct de vedere al ritmului, am putea aduce în discuție o formă de comunicare, și anume, aceea dintre lumea de aici și lumea de jos. Putem identifica o încercare de refacere a legăturii cu Terra Mater. Iată un motiv în plus pentru susținerea ideii că acest dans conține elementele unui rit de tip agrar.
Ba chiar se poate face trimitere și la structura de ceată, care avea în societățile de tip arhaic și tradițional o funcție foarte importantă în respectarea oridinii și regulilor comunității. Acest fapt este susținut și de prezența conducătorului de ceată, cu echivalentul fetei ce conduce șirul Purtatei.
La fel ca și fata conducătoare de șir, conducătorul de ceată aparține categoriei inițiaților, capabili la rândul lor să inițieze, el avea dreptul să pedepsească pe cei ce nu se subordonau în totalitate regulilor cetei. De această dată, este evident faptul că avem de-a face cu acel tip de ceată ce ne trimite la ideea că matriarhatul a fost forma primară și totală de organizare a comunităților de tip arhaic. Femeia a avut dintotdeauna un rol primordial, ea asigurând acea continuitate prin capacitatea de procreere a neamului. Acest lucru este demonstrat cu precădere de faptul că majoritatea ritualurilor agrare sunt performate de către femei. Între Femeie și pământ se stabilește o relație de omologie, producându-se un transfer firesc între simbolurile legate de femeie și cele legate de pământ.
Pe lângă cultul pământului și în directă relație cu acesta, vom aduce în discuție și cultul apei. Spirala a fost asociată de multe ori cu mișcarea valurilor și cu apa. Mersul fetelor seamănă foarte mult cu unduirea unui val, iar continuitatea acestora se poate asocia cu fluxul unui râu, pauzele fiind simbolizate de opintirea apei în pietre sau bușteni, pentru câteva momente, ca apoi să își continue drumul lin și mlădios.
de manifestare sincretică, îmbinând într-un Tot armonios gestul, ritmul, cuvântul și simbolul. Acestea ne redescoperă sensurile unui mit construit pe baza mai multor forme de cult implicate: agrar, solar, selenar, acvatic. Am putea defini acest mit ca Mit al Călătoriei Inițiatice, ce presupune în mod obligatoriu depășirea unui labirint. Strigăturile performate astăzi pe parcursul întregului dans ne trimit mai mult cu gândul la un rit de inițiere premaritală. Cu toate acestea, multe dintre cuvintele folosite pot fi încadrate în simbolismul Spațiului și Timpului: deal, vale, mers, legănat.
Concluzionăm revenind asupra rolului pe care îl au în stabilirea sensului formele coregrafice și muzicale implicate. Toate formele geometrice nu sunt altceva decât modalități de reflectare a Omului asupra mediului înconjurător în încercarea lui de a da sens tuturor elementelor care îl înconjoară și în încercarea lui de a-și determina locul în acest întreg.
(Articol de Memoria Ethnologică, parțial adaptat.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu