Mihai Viteazul, era numit „Malus DACUS” adică ”DACUL cel Rău” în limba latină, de către dușmani, de cei care se temeau de el.
A fost ucis în mod laş şi inutil, ca și în cazul lui Vlad Țepeș, trădarea a venit din partea creștinilor catolici, care l-au considerat pe Mihai, mai periculos planurilor pe care le aveau, decât Imperiul Otoman!
Mihai Viteazul se afla în cortul său împreună cu încă două persoane importante. Unul era un Rakoczi de origine slovacă, care a și fost rănit la gât în lupta ce s-a dat, bunicul viitorului voievod al Transilvaniei, un alt personaj făcea parte probabil din complot.
Mihai Viteazul a fost apărat de doi oșteni unguri(!), care făceau parte din garda sa și care au căzut la datorie. Garda valonă a generalului Basta, era compusă din niște bestii cu chip de om. Batjocorirea oribilă a trupului lui Mihai Viteazul și ...jupuirea lui de piele, pentru a o lua ca amintire, dă dovadă de o cruzime ieșită din comun, cruzime fără seamăn la acesti occidentali, ce sunt gata acum să ia pielea și de pe trupul României.
După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul.
Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins.
Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi, jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot,
l-au pus pe hoitul unui cal şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
Despre Mihai Viteazul s-au spus multe dar mereu mai este câteva ceva important de spus.
Marele lider al românilor de acum peste 400 de ani, mare și la propriu pentru că avea aproape 2 metri înălțime, a creat întotdeauna o impresie covârșitoare celor din jur. Cronicile vremii spun, printre altele, că nobilii transilvani se temeau până și de umbra lui. (GETUL GERULA)
Comentarii
Trimiteți un comentariu