Rădăcinile ne sunt aici, în acest sfânt pământ ROMÂNESC-GETO-DAC...
(versuri de Eliana Popa)
Strămoșii tăi ți-au pus cunună
De lauri, scumpă Românie!
Dar noi, urmașii lor din urmă,
Ți-am dat-o jos cu silnicie.
Și ți-am țesut năframa morții,
Abandonată ești ca Iov
În casa ta stăpâni sunt hoții
Și cei ce-ți scriu un fals hrisov!
E somnul greu al nepăsării,
E dezbinare între frați,
Numai răzbate cânt' de bucium,
Nici corn de luptă din Carpați!
Nu mai avem flăcăii vrednici,
Nici voievozii ne-nfricați
Căci ne-am făcut cu toți netrebnici
Și lui Mamona stăm plecați!
De ne-am trezi și noi odată,
Ca să păzim acest pământ
Și ne-am uni în gând și-n faptă
Și-am pune-n noi răsadul sfânt!
Răsadul dacilor din care,
Te-ai ridicat, popor frumos,
Încreștinat de-un Sfânt Apostol
Și botezat întru Hristos!
În sângele ce-a curs din veacuri,
Sfinți mucenici te-au botezat,
De-ale păgânilor atacuri,
Bravi voievozi te-au apărat!
Azi stau la straja ta fricoșii,
Poporul tău s-a risipit,
Se roagă sus, în cer, strămoșii
Și Brâncoveanu stă mâhnit!
Întoarce-te acas' române!
Cât încă ai o Țară a ta,
Aici e cea mai bună pâine
Chiar daca viața ți-e mai grea!
Aici ți-ai îngropat străbunii,
Aici te-ai botezat cândva
Te cheamă lacrimile mumii,
Te strigă amintirea sa!
Te cheamă casa bătrânească,
Unde-ai crescut, cu-aceeași pâine
Ce n-o mai vrei..că-i românească...
Pe la străini sunt pite bune?
De cate ori te-ngenunghează
Povara dorului, române?
Si sufletul îți lăcrimează
Căci n-ai durerea cui o spune?
Și dacă tu nu vii acasă,
Ci pribegind rămâi în lume,
Vei fi ca pleava cea frumoasă
Și risipit vei fi, române!
Comentarii
Trimiteți un comentariu