POEZIA ROMÂNULUI ÎNCĂTRĂNIT DE VREMURI
(versuri de Nicolae Drăgușin)
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o țară si o Limbă și un Neam,
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează.
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi.
Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează.
Ne învață idioţii că Bălcescu a fost laş
Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş.
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Și ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate.
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată, nobilime elevată!
Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream în luptă la Neajlov și la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă,
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Și a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul.
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi,
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi,
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”!
Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma și necazul
Și coroană pentru Doja, și baltag pentru Viteazul.
Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi,
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi.
Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă și credinţă
Și-am nădăjduit că poate, neamul nostru într-o zi,
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam și pentru tară?
Groşii și libidinoşii, snobii și analfabeţii,
Banii mulţi și burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii,
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre,
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre.
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Și-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii,
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti
Și să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi.
Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, și-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi în țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară,
Să muncim pe brânci o lună, iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar.
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii,
Și nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”...
Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente.
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee,
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii, iar capabilii-n mizerie.
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu