Secolul XXI a început cu provocări imense pentru identitatea națională a popoarelor.
Naționalismul, în esența sa, este creat de natură. Mai presus de orice altă ideologie. Este pornit și construit pe principiul iubirii față de propria mamă, de propria familie, de neamul în care te-ai născut și din care vei face parte tot restul vieții, indiferent de voința personală.
Naționalismul acceptă că nu suntem născuți cu aceleași „performanțe” individuale. Diferențele sunt ulterior adâncite de moșteniri genetice sau conjuncturi sociale. Pentru că este absolut natural, nu pentru că este un merit al unei ideologii.
În scopul simplificării raportării față de aproapele fiecăruia, oamenii au ales cuvinte pentru „clasificarea” în pături sociale: plebe, elită, clasa mijlocie. Nevoia de detaliere a „specializării” a generat utilizarea altor cuvinte pentru separarea în interiorul păturilor sociale: muncitor necalificat, ostaș, fermier, agricultor, învățător, profesor, etc.
Firesc, natura umană a împins oamenii, deja „înghesuiți” de numărul mare de componenți ai unei categorii și subcategorii, să își aleagă criterii de departajare.
Dacă un muncitor necalificat nu poate fi mai necalificat decât alt muncitor necalificat, întotdeauna s-a dorit ca un inginer să fie mai inginer ca altul, un profesor să fie mai universitar ca altul, un doctor să fie mai primar ca altul.
În natură clasificările se fac având criteriile de bază: supraviețuirea și perpetuarea speciei. Și omul, ca parte a naturii, are nevoie de ierarhizare în societatea proprie.
Diferența semnificativă față de societățile naturale este forma de manifestare a ierarhizării: în societatea maimuțelor, există ierarhia oferită de forța fizică, în vreme ce oamenii au ales ierarhizarea în funcție de diferențiatorul speciei: rațiunea.
Trecerea de la forța fizică la forța intelectuală conferă, pe lângă drepturi naturale și obligații naturale, pe lângă drepturi sociale și responsabilități sociale. Toate pentru ca, în mod natural, specia umană să evolueze în armonie cu restul speciilor.
Fiecare formă de organizare din istorie s-a dezvoltat gradual în funcție de evoluția naturală a rațiunii într-o comunitate. Rațiunea a fost aceea care a arătat că este esențială protejarea comunității în care te naști, te dezvolți și pe care o perpetuezi.
Comunitatea este întotdeauna dezvoltată în interiorul unui teritoriu, pentru un grup de oameni având aceeași origine genetică. Astfel au apărut termenii de națiune și țară.
În rândul liderilor a căror rațiune a devenit superioară restului membrilor din societate, diferențele de opinie asupra modului în care se realizează dezideratele naturale, de supraviețuire și de perpetuare a speciei, au generat ideologiile politice „tradiționale”: liberală, conservatoare, democrată, socialistă, regalistă, etc.
Toate, dar absolut toate ideologiile politice, sunt forme de separare internă a națiunilor și țărilor folosindu-se criterii de „opinie” nicidecum criterii „naturale”.
Principalul „obiect de lucru” al ideologilor este „modul de utilizare a resurselor disponibile”, indiferent că este vorba de cele materiale sau cele umane.
Fiecare dintre ideologiile politice prezintă propria „soluție de gestionare a societății”, având în prim-plan „marele binele” pentru „întreaga națiune”.
Diferența între aceste ideologii este dată de tipul de utilizare și punere în valoare a resursei umane din societate.
Comun tuturor ideologiilor este conceptul de „elită”: oameni mai presus de restul oamenilor. Diferențierea este făcută de finalitatea procesului de „gestionare a resurselor disponibile”.
Natura are mecanisme de autocontrol și de control inter-specii. Niciun animal de pradă nu ucide mai mult decât are nevoie să mănânce. Nimic din ce rămâne unui animal de pradă nu se pierde, fiind utilizat ca hrană pentru alte animale de pradă mai mici sau dezintegrat de insecte, pentru a reintra în circuitul naturii.
Creșterea populației a generat, firesc, creșterea numărului de membri ai „elitelor”.
Apariția și dezvoltarea ideologiilor non-naturale a fost favorizată de elementele geografice ale țărilor. În funcție de specificul geografic, posibilitățile de autoconservare și de perpetuare a populației au creat „diferențe de abordare a utilizării resurselor disponibile”. Dacă într-un teritoriu nu există ieșire la mare, existența unui port maritim este imposibilă.
Similar cu acțiunea „masculului alfa” din orice turmă, „elita” urmărește întotdeauna păstrarea supremației asupra resursei umane și asupra teritoriului. Discutând de elita umană supremația este garantată în primul rând de accesul la informație. Nicio decizie nu poate fi luată „în cunoștință de cauză”, dacă nu ai acces la toate informațiile necesare deciziei.
Apariția banilor ca formă unitară de valorizare a bunurilor și serviciilor a fost motorul dezvoltării societății umane. Cantitatea de bani deținută de societate a asigurat poziționarea unei țări în raport cu restul țărilor. Modul de producere a banilor a fost întotdeauna munca. Fără niciun fel de ideologie.
Apariția ideologiilor non-naturale a devenit „necesitate” pentru cei care au înțeles că munca maselor generează valori convertibile în bani pentru câțiva „elitiști”.
Fiind obiect palpabil, recognoscibil și acceptat universal, banul a generat cea mai puternică formă de separare a „claselor sociale”. Mai puternică decât caracteristica de diferențiere naturală a speciei umane: rațiunea.
Dacă omul se deosebește de restul speciilor prin rațiune, banul este cel care diferențiază subspeciile umane.
Natura în ansamblul ei este un mecanism perfect, obiectiv și neutru, care asigură coexistența speciilor, perpetuarea sau eliminarea unei specii în funcție de necesități obiective, proliferarea unei specii în detrimentul alteia, transformarea și evoluția speciilor. Totul pentru echilibru! Fiecare membru al unei specii face parte dintr-o comunitate care utilizează un teritoriu! Inclusiv specia umană!
Rațiunea, ca element de diferențiere față de restul speciilor, ar trebui să fie garantul perpetuării tuturor speciilor. În mod firesc, natura s-a asigurat că indiferent de cantitatea și calitatea rațiunii existente în cazul unui om, finalitatea este aceeași: reintegrarea în circuitul naturii. Indiferent de valorile acumulate de-a lungul vieții, indiferent de cantitatea și calitatea rezultatelor activității, corpul uman revine în natură la elementele componente. Inclusiv cel aparținând unui membru al „elitei”.
Ideologiile politice non-naturale sunt cele care asigură supremația unei elite în detrimentul restului societății. Având centrul de interes banul, ca reper de valoare, ideologiile politice non-naturale au ținut cont de restul societății, numai în măsura în care aceasta a asigurat forța de muncă necesară producției de bunuri și servicii convertibile în bani. Orice altă afirmație contrară este demagogică și anulată de dovezile existente la fiecare pas în întregul trecut și prezent.
Fiind ideologie „adoptată”, creată ca opinie personală a câtorva „inițiați”, liberalismul, deși declarativ păstrează valorile democratice „libertate de expresie, pluripartitism și reprezentare politică, legi echitabile, acces liber la educație și servicii sociale etc.” este unul dintre vectorii cei mai puternici ai extremismului financiar.
Percepția generală poate fi sintetizată prin expresia „liberalii sunt afaceriștii”.
Este absolut firesc să existe afaceriști, să existe liberalism! Este natural să poți face bani pentru tine, să poți avea soluții pentru a crea bani pentru urmașii tăi. Banii sunt o parte necesară a perpetuării familiei, neamului și țării.
Dar este absolut aberant să existe NUMAI LIBERALISM! Este absolut aberant să existe DOMINARE PERMANENTĂ A LIBERALISMULUI!
Liberalismul (ca și orice altă ideologie politică inclusiv cea naționalistă) a plecat de la premisa că fiecare se poate exprima firesc, în funcție de interesul legitim. Definiția „interesului legitim” este cea care separă naționaliștii de liberali. Interesul legitim naționalist este păstrarea identității naționale. Interesul legitim liberal este acumularea de bunuri și valori pentru „o bucată” de națiune, în detrimentul restului națiunii care nu acceptă liberalismul ca formă superioară de gândire.
Trebuie recunoscut că este absolut incontestabilă contribuția oamenilor care au adoptat ideologia liberală și care au contribuit la dezvoltarea națiunilor și țărilor. Niciodată nu trebuie și nu poate fi pusă la îndoială valoarea progresului realizat de personalitățile liberale de până acum.
Deteriorarea balanței „dai-primești” s-a simțit dintotdeauna, imediat, în orice orânduire socială. Dai muncă, ești lăsat să trăiești. Dai parte din munca ta, nu-ți ia domnia tot ce ai. Susții domnitorul, îți trimite mușterii.
Când micul întreprinzător s-a simțit nedreptățit, a apărut și „răzvrătirea” împotriva birurilor plătite domnitorilor, regilor, împăraților care „doar luau, fără să dea înapoi pe măsură”. Eminamente „liberali” hangiul, fierarul, meșteșugarul, moșierul timpuriu au dezvoltat relații comerciale „private”, ascunse „ochiului vigilent” al domnitorului, pentru care să evite plățile către acesta.
Odată cu apariția „înțelegerilor confidențiale” a apărut și necesitatea păstrării valorilor acumulate: aur, bani, etc. Apariția „depozitelor” a generat apariția băncilor și instituțiilor financiare. Treptat acestea s-au „ridicat” deasupra oricărei forme de ideologie, orânduire socială sau statală. Conduse de întreprinzători „liberali” încă de la început, băncile reprezintă forma supremă de control care guvernează ideologia liberală prin gestionarea restrictivă a banului.
Orice ideologie este adoptată de un număr limitat de oameni din cadrul unei națiuni, pe teritoriul unui stat. Raportat la numărul total de membri ai națiunii, o singură ideologie atinge foarte rar majoritatea. Istoria a dovedit că atingerea pragului de 50% este urmat inevitabil de coagularea anti-majoritară a tuturor membrilor națiunii deveniți minoritari. Coagularea se face pe criteriul simplu al autoconservării națiunii în totalitatea acesteia.
Dacă liberalismul în interiorul teritoriului unei națiuni are partea benefică a găsirii metodelor eficiente de progres economic, odată cu „trecerea frontierei” către adoptarea „modelelor de lucru” liberale din alte teritorii, s-au creat premisele perfecte pentru uniformizarea soluțiilor de „gestionare a resurselor”.
Neo-liberalismul, ca formă ideologică transfrontalieră, alături de neo-marxism, neo-fascism și alte neo-ideologii, urmăresc (cum altfel) perpetuarea subspeciei umane „elită” în detrimentul întregii populații umane.
Dacă de peste 250 de ani, liberalismul a generat, întreținut și dezvoltat cu multă atenție elita financiară, acum se află în situația de a vedea că propriile „realizări” au generat un nou tip de ideologie: globalismul.
Strecurat în zeci de ani în ideologia liberală, globalismul s-a folosit permanent de resursa umană din zona elitelor. Formarea elitei financiare a avut loc prin utilizarea „garanțiilor existente” (bunuri în formă fizică - aur, argint, sare, etc. – din portofoliul „stăpânitorilor”) ca formă de atragere a „valorilor nou create” de liberalii afaceriști: banii și alte bunuri. Odată creată „elita financiară” s-au pus bazele „liberale” ale dezvoltării combinației liberal-sociale de „gestionare a resursei umane”.
Dispariția liberalismului „național și teritorial” și adoptarea neo-liberalismului s-a făcut pe criterii pur liberale: are mai mult ca mine, deci mă asociez cu el.
Prima formă de „înghițire” a liberalului „național și teritorial” a fost apariția asocierilor multinaționale și apoi a celor transnaționale.
Brusc, „marele liberal” al unei națiuni, din dorința perpetuă de a deține valori dincolo de necesarul perpetuării propriei familii, și-a semnat propria condamnare la dispariție prin „absorbție” (cât de liberal este acest termen, Doamne!) lăsându-și înghițită afacerea de un mecanism multinațional pe care nu l-a putut controla și înțelege pe deplin.
„Micul liberal” al națiunii rămâne doar peștișorul care este pus într-un borcan mai mic și hrănit la limita subzistenței de către globalismul transnațional.
Principala vină a liberalilor a fost păstrarea națiunii în afara cercului de informații importante. Demagogia comunicării liberale: „acces liber la educație” devine evidentă atunci când liberalii sunt primii afaceriști care utilizează orice resurse disponibile pentru a „stăpâni” secretul tehnologiilor avansate.
În orice națiune există excepțiile intelectuale firești, oameni născuți cu o rațiune net superioară restului. De obicei, acești oameni ai națiunii, nu aleg să se separe de restul societății. Cei mai mulți consideră că dacă au descoperit ceva, acea descoperire trebuie folosită în interesul tuturor de către fiecare membru al societății sale. Dacă în trecut descoperirea era transmisă pe cale naturală, din om în om, și era aplicată fără „valorizarea beneficiilor”, liberalii au ales să „cumpere” descoperirea, anulând valoarea omului care a realizat-o, și să valorizeze rezultatele în interes personal.
„Accesul liber la educație” a devenit brusc „acces liber la educația pe care vreau eu să o ai!” prin „omiterea” intenționată a oricăror părți din educație care ar putea genera o răsturnare a scării valorilor de apreciere liberală. Deși matematica, fizica, chimia sunt universale, criteriul elitist liberal alege să pună în valoare numai persoanele care par apte să înțeleagă și să dezvolte soluții pentru probleme particulare ale unui grup de interese. Această formă de educație este viciată de ignorarea restului de persoane care sunt educate în aceeași școală. Este foarte bine că stimulezi studenții dotați! Este foarte rău că ignori dezvoltarea reală a restului de studenți!
„Accesul liber la educație” în versiunea neo-liberală globalistă înseamnă accesul plătit la educație a oricărei persoane susținută financiar de propria familia. Sau, altfel spus, oricât de deștept ai fi, poți face școală numai dacă mă plătești să te învăț. Foarte „liber”: plătești, înveți! Dacă am chef să-ți dau bursă, devii sclavul meu după aceea, pentru că numai eu am investit bani în tine, iar natura contează prea puțin în comparație cu investiția mea!”
Prin prisma celor de mai sus: liberalismul, ca ideologie, devine o deviație nefirească, un motor de separare a națiunii, prin adoptarea poziției „fără limită” atunci când se pune problema „valorii elitei”.
Dacă liberalii tradiționali puneau accent pe dezvoltarea armonioasă a propriului grup ideologic, prin ajutorarea tuturor membrilor propriului grup, neo-liberalismul globalist pune accentul pe dezvoltarea unei elite extrem de reduse, ascunsă în spatele unei elite formale, ascunse în spatele unor entități multinaționale sau transnaționale, „absorbante” de națiuni și state cu ajutorul liberalilor „naționali și teritoriali”.
Nimic din valorile inițiale, consacrate, ale liberalismului nu poate rezista tentației de „mai multă valoare”, doar prin simpla separare pe criterii financiare a elitei de restul națiunii.
Ca și orice altă ideologie non-naturală, liberalismul garantează perpetuarea unei părți reduse a unei națiuni inclusiv în cazul propriilor urmași non-valori.
Banul și averea garantează nemeritat accesul într-o elită, fără ca participarea personală la evoluția elitei să fie semnificativă. Încurajarea „plății din stoc” pentru recunoașterea ca parte a elitei, generează doar un transfer pur către forma globalistă a neo-liberalismului. În acest fel responsabilitatea față de propria dogmă ideologică este încălcată, și, implicit, denaturarea ideologiei este garantată.
Disperarea găsirii unor forme coerente de transmitere a mesajului liberal: „Eu sunt elita pentru că eu am mai mult decât tine și tu nu vei avea niciodată cât mine!” camuflează foarte bine mesajul neo-liberal globalist: „Noi spunem ce și, mai ales, cât poți tu să ai, și dacă nu-ți convine te desființăm!”.
Liberalismul nu poate garanta democrația de unul singur. Democrația depășește capacitatea liberalismului de a asigura dezvoltarea unei națiuni. Liberalismul poate, în cel mai fericit caz, să garanteze participarea la democrația unei națiuni.
Deși democrația este privită de neo-naționaliștii globalismului ca fiind un moft al unei clase inferioare, acțiunea democratică a națiunii este esențială dezvoltării tuturor ideologiilor.
Cum am mai spus: nicio națiune sau țară nu poate fi condusă de o singură ideologie non-naturală. Și nici de un ansamblu de ideologii non-naturale. Pentru a submina valoarea reală a naționalismului, toate ideologiile non-naturale au adoptat termenul „democrație”. Fiecare dintre ideologiile non-naturale „acceptă” democrația ca formă de manifestare a restului.
În ansamblu, „democrația” ar trebui să însemne mult mai mult decât recunoașterea unor drepturi de manifestare a ideologiilor non-naturale. Încercarea de înlocuire a „naționalismului” cu „democrația” poate avea rezultate favorabile numai elitelor.
Masa națiunii rămâne combustibilul pentru motorul elitei. Pentru că elita a ales opțiunea „fără limite”. Alternarea ideologică la conducerea unei țări nu face decât să consume combustibilul de un anumit fel într-o anumită perioadă. Motorul țării este alimentat cu petrol – se consumă petrolul. Motorul este alimentat cu gaz – se consumă gazul. Regenerarea resursei umane în vederea regenerării combustibilului se face prin educație, prin acumulări personale, prin creșterea multor parametri care să asigure independenta funcționare a individului care să perpetueze propria familie.
Naționalismul are ca definiție autoconservarea întregului neam și a întregului teritoriu în care acesta se dezvoltă. Natura funcționează după același principiu. Dacă orice ideologie acceptă că natura nu poate fi controlată și orice acțiune asupra naturii are efecte devastatoare asupra tuturor, atunci și orice ideologie politică non-naturală care evită sau încearcă să acționeze asupra sau împotriva naționalismului trebuie să accepte și să înțeleagă că riscă să suporte efectele reacției „democratice” a națiunii.
Din perspectiva naționalistă, orice ideologie care separă nejustificat și netransparent valorile umane și teritoriile în care trăiește o națiune, sunt manifestări extremiste ale unei elite non-naturale. Elita naționalistă va rămâne mereu formată din persoane pe care comunitățile le acceptă de bună voie ca lideri transideologici. Un liberal sau un socialist sau un fascist poate fi liderul unei comunități pentru că în acea comunitate, conform specificului său existent la o anumită dată, există nevoia unui anumit tip de lider. Dar întotdeauna comunitatea va accepta fără niciun fel de problemă existența unui lider care este de partea naturală a lucrurilor. A unui lider care vede dincolo de problemele de moment. A unui lider pentru care toată comunitatea contează, nu doar afaceristul sau agricultorul sau constructorul!
Pentru a încheia: naționalismul este forma naturală de ideologie! Orice ideologie non-naturală este o formă de separatism care conduce la extremismul globalist!
Comentarii
Trimiteți un comentariu