- 22 IUNIE 1941: REVANȘA ISTORICĂ -
Pe 22 iunie 1941, Armata Română, la ordinul șefului statului român, Ion Antonescu, a început al doilea mare război de întregire națională.
Alături de armată se afla întreaga națiune română care dorea cu ardoare ca Basarabia, Herța, Nordul Bucovinei și Insula Șerpilor să fie eliberate de sub robia U.R.S.S..
Pe 22 iunie 1941, România și armata sa nu au atacat imperiul sovieto-fascist al lui Stalin, U.R.S.S..
Agresorul, ucigaș și criminal, fusese însuși Stalin care, după ce se aliase cu Hitler, la 23 august 1939, ca să împartă Estul Europei între ei prin pactul de la Moscova, a amenințat România cu războiul pe 26 - 27 iunie 1940 ca aceasta să-i cedeze Basarabia și Nordul Bucovinei.
Deci, în zilele de 28 - 29 iunie 1940, U.R.S.S. și Stalin au atacat România, obligând-o să-i cedeze 50.762 km pătrați de pământ străvechi românesc în care trăiau 3,9 milioane de oameni din care 3 milioane erau etnici români.
Carol II (1930 - 1940), regele dezertor, dictator și călău, împreună cu ”prietena” lui Elena Lupescu (adevărata stăpână a României) au decis ca România să cedeze fără luptă și să capituleze în fața lui Stalin.
Drept urmare, o imensă rușine națională a acoperit chipul României.
Armata, dezonorată de o retragere fără luptă, provocată, umilită, dezarmată de trupele sovietice, n-a ripostat cu un singur foc de armă la toate batjocurile și ofensele aduse de sovietici.
Uriașe avuții materiale au rămas pe loc, fiind capturate de inamic, iar populația românească lăsată la bunul plac al răzbunării alogenilor.
Toate simbolurile statului român au fost batjocorite, zeci de mii de români bătuți, schingiuiți, uciși doar pentru vina de a fi român.
Așadar, pe 22 iunie 1941, România nu a atacat U.R.S.S., ci a răspuns la agresiunea criminală a Moscovei din iunie 1940.
Nu România și statul român, cum susțin și astăzi ignoranții sau trădătorii, au fost agresorii în iunie 1941.
Războiul început de România la 22 iunie 1941 contra celui mai periculos dușman istoric al său, Rusia sovietică, a fost unul drept, justificat și în acord cu dreptul internațional.
Aproape într-o lună de zile de lupte grele, Armata Română, alături de trupe germane, eliberează din robia stalinistă Basarabia și Nordul Bucovinei, 6.000 de soldați și ofițeri români murind.
Greșeala cea mare a lui Ion Antonescu, în ciuda justificărilor aduse în varii ocazii, a fost că a trecut Armata Română la Est de Nistru.
La Est de Nistru, mai departe, nu trebuia să lupte niciun soldat și ofițer român. Ion Antonescu a hotărât altfel.
Când Stalin câștigă războiul alături de Națiunile Unite, ocupă toate statele din Estul Europei, reanexează provinciile istorice din Nord-Est, capturează România, o crucifică, jefuind-o până la os, extermină sute de mii de români, schimbă structurile social-economice istorice ale societății românești, iar Ion Antonescu va fi împușcat.
În anii 1941 - 1942, Armata Română obține mari victorii, alături de armata germană, împotriva Rusiei sovietice, dușmanul secular al poporului și statului român, luându-și o strălucită revanșă istorică.
În consecință, pentru poporul român, ziua de 22 iunie 1941 este și va fi mereu o zi a Demnității și Onoarei Naționale, o zi astrală în devenirea sa istorică.
Iar dacă veți auzi că cineva, oricine ar fi el, susține cum că la 22 iunie 1941 România a atacat „pașnica” Uniune Sovietică, să-l tratați ca pe un prost sau un mistificator ordinar al Istoriei.
(Gică Manole)
Comentarii
Trimiteți un comentariu