- CODEX ROHONCZI -
Triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India.
Astfel, actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă.
Aceşti urmaşi ai geţilor, deci actuala populatie punjabi, vorbesc o limbă ce are un vocabular extrem de asemănător cu româna.
Multe dintre cuvintele din dialectul punjabi sunt comune cu româna, deci sunt comune şi cu latina.
Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman.
Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă cu cuvinte "latine" cu mult înainte de expansiunea romană.
Dacă dialectul punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă de tip "latin" înainte de apariţia Imperiului Roman.
Deci, rezultă că limba română e mai veche decât latina.
În trecutul îndepărtat exista o singură limbă europeană, şi anume româna arhaică, deci getodaca, limba care a dat naştere tuturor limbilor indo-europene, printre care bineinţeles şi latina.
"Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri." (Lucian Cueşdean, după un studiu făcut timp de 20 de ani))
Noi românii avem o limbă ancestrală, născută înaintea neoliticului, care a fost păstrată în forma sa arhaică, la nivel de 2.000 de lexeme, de urmaşii masageţilor din Punjabi. Limba din Punjabi este mai fidelă faţă de româna contemporană decât orice izvor scris pus în contul tracilor, dacilor sau ilirilor.
Româna arhaica vorbită azi în Punjabul din India şi Pakistan conţine 200 de cuvinte exclusiv româneşti, dar si 1.800 de lexeme numai româneşti, comune cu limbile indo-europene.
Descoperirea, în Ungaria, a unui text misterios îi intrigă pe cercetători de peste 200 de ani.
Mulți savanți au studiat textul – cunoscut drept Codex Rohonczi sau Codicele Rohonczi – pentru a-i înțelege mesajul, pentru a identifica autorul și pentru a stabili când anume a fost redactat.
Însă toate aceste eforturi s-au dovedit inutile; originea și înțelesul textului rămân niște mistere.
Codex Rohonczi a fost descoperit în secolul al XIX-lea.
Se crede că a făcut parte din biblioteca personală a contelui Gusztav Batthyany, pe care nobilul a donat-o Academiei Ungare de Științe.
Textul a fost scris într-o limbă neidentificată.
În total, Codex Rohonczi conține 448 de pagini. Textul pare a fi scris într-o limbă veche, de la dreapta la stânga, cu niște caractere bizare.
Ulterior, savanții au afirmat că, de fapt, textul ar putea fi scris în orice limbă, de la hindi la maghiara veche.
Totuși, el nu se încadrează pe deplin în niciuna dintre aceste limbi.
De asemenea, numărul simbolurilor folosite este de zece ori mai mare decât cel al simbolurilor din orice alfabet cunoscut.
Inclusiv hârtia manuscrisului are o caracteristică specială.
Fiecare pagină conține un filigran: o ancoră înscrisă într-un cerc, situat în centrul unei stele cu șase raze. Filigranul pare a data din anii 1529-1540, însă Codex Rohonczi pare să fi fost scris mult mai devreme.
Această discrepanță face dificilă stabilirea cu exactitate a datei la care a fost scris textul. Totuși, este posibil ca manuscrisul să fi fost transcris ulterior creării sale.
Codex Rohonczi nu conține numai text. Are și 87 de ilustrații, care înfățișează bătălii, peisaje și imagini religioase.
Simbolurile par a face trimitere la mai multe religii, inclusiv la creștinism, hinduism și islam.
Unii savanți consideră că manuscrisul a fost creat într-o societate în care cele trei religii coexistau.
Încercările de traducere au dat naștere mai multor teorii. Ipotezele variază foarte mult, iar savanții nu au căzut de acord nici măcar asupra orientării textului.
Cercetătorul Mahesh Kumar Singh crede că textul este o variație a scripturii Brahmi, din India. Potrivit lui Singh, Codex Rohonczi ar trebui citit de la stânga la dreapta și de sus în jos. Aceasta este „Ipoteza brahmi-hindi”.
Totuși, traducerea lui Singh a fost imediat criticată ca fiind lipsită de substanță.
Viorica Enăchiuc, istoric, a încercat o traducere, ajungând la concluzia că textul trebuie citit de la dreapta la stânga, de jos în sus. Potrivit acesteia, Codex Rohonczi este scris în dialectul latinei vulgare care se vorbea în Geto-Dacia.
Această ipoteză se numește „Ipoteza daco-romană”.
Enăchescu susține că Codex Rohonczi datează din secolul al XI-lea sau al XII-lea și aparține vlahilor, care au luptat cu hunii și pecenegii.
La rândul ei, Enăchiuc este criticată pentru lipsă de substanță.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, au existat și încercări de descifrare cu ajutorul calculatoarelor. Însă traducerea textului s-a dovedit, din nou, imposibilă.
Unii cercetători, precum Levente Zoltan Kiraly, au ajuns la niște concluzii larg acceptate despre structura cărții și despre referințele acesteia la viața lui Isus.
Deși nu s-a ajuns la o concluzie definitivă privind originile sau înțelesul Codex Rohonczi, a fost totuși înlăturată ipoteza că textul ar putea fi un fals.
Este posibil ca, în urma studiilor viitoare, Codex Rohonczi să fie mai bine înțeles.
Dar deocamdată el este doar un indiciu textual despre unele dintre misterele trecutului omenirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu