-=- ISTORIE ÎNTRE RÂNDURI...-=-

MOTTO:

„Cred că maghiarimea ar trebui să adopte, în locul izolării cauzate de frustrările istorice, calea dublei identităţi, calea biculturalității!” 

(NAGY ATTILA, etnic maghiar)

 ȘTIAȚI CĂ,

- Aproape 80% din populația Ungariei este alcătuită din ALTE NAȚII, de prin jurul ei, maghiarizate forțat!? 

Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - și fiu al lui Iancu de Hunedoara) : ELISABETA SĂLĂJAN!!! 

Ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300). Din 1300, până în 1527, au fost numai regi STRĂINI, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari din Panonia. 

 Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia: 

 1. - 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul), 

 2. -  6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor)  

 3. - un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles". 

 Așa zisa ”Ungaria Mare” NU A EXISTAT NICIODATĂ! 

 Ungaria, aşa zis Mare, a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867,  într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. 

 Ungaria aşa zis Mare NU a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. 

 Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! 

 Doar prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! După un veac şi jumătate de ocupaţie turcească TOTALĂ, Budapesta este eliberată de armatele imperiale... austriece și nu de luptătorii unguri. 

Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil și jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat NICIUN combatant ungur!!! 

 Atunci când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! NICIUNUL! 

 La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană. 

Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar DISPARE. 

 Dispare Ungaria, dar NUşi Transilvania, care continuă să existe, ca și până atunci! 

 De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? 

 Simplu de răspuns: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania ERAU LUCRURI DIFERITE, COMPLET DISTINCTE și  SEPARATE, care nu puteau fi gândite împreună! 

 Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică, la aceeași limbă. 

  Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru insistenții noştri detractori maghiari extremiști : Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria României, în particular a Transilvaniei? 

 Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat FORȚAT şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?... 

 Avem nevoie, de aceste comparații ca să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, din când în când.

 Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: abia la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! 

Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia apoi, după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! 

Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! 

 Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! 

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. 

 Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze! 

 Dar ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria SĂ SE ALIPEASCĂ la... ...România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! Nici mai mult, nici mai puţin! 

 Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. 

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! 

 Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!... 

Poate dispăruse un pic... pentru că,  în această parte a Europei și a lumii, STATUL CEL MAI VECHI și MAI STABIL, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era Statul Român (ca să nu mai pomenim și de MIILE DE ANI DE CONTINUITATE NEÎNTRERUPTĂ a Neamului Geto-Dac-Valacho-Rumunesc, PE ACELEAȘI MELEAGURI). 

 Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul 

JUS VALACHICUM. 

 Din nefericre însă, bunătatea noastră, sfioșenia şi bunul nostru simţ înscrise adânc în ADN-ul național românesc, sunt considerate, de către (h)unii, slăbiciune, ba...chiar prostie! 

 Dar, noi nu avem nevoie de minciuni și de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră ISTORIA şi ADEVĂRUL! 

 De aceea, fiecare român în parte şi  întreg Neamul nostru românesc, inima şi fruntea sus! Că avem de ce le ține așa! 

 P.S.

Nu uitați, dragi maghiari că OPINCA ROMÂNEASCĂ, arborată pe Palatul Parlamentului din Budapesta, v-a adus independența țării!...