- Paştele Blajinilor -
PAŞTELE MORŢILOR
(prima duminică sau prima luni după Paști)
În dimineaţa zilei de Blajini, în cimitirele din toate localităţile ţării, lumea vine la mormintele părinţilor, rudelor cu pomeni, apoi seara se aprind lumânări.
Paștele Blajinilor se mai numeşte şi Matcalăul, cu varianta feminină Matcuţa, care au rădăcină comună cuvântul matcă.
"Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea apei Sâmbetei în Sorbul Pământului.
Blajinii sunt reprezentări mitice ale oamenilor primordiali, ale moşilor şi strămoşilor.
Ei ar trăi la hotarul dintre "lumea de aici" şi "lumea de dincolo", pe malurile Apei Sâmbetei, la vărsarea acesteia în Sorbul Pământului.
Deşi duc o viaţă austeră, cu posturi severe, ei nu ştiu să ţină evidenţa sărbătorilor şi să calculeze data Paştelui.
Ca înfăţişare, ar fi oameni de statură mică, umblă goi şi au corpul acoperit cu păr.
Băieţii sunt crescuţi de mamele blajine până când aceştia pot să meargă şi să se hrănească singuri, după care trăiesc în izolare şi asceză, împreună cu bărbaţii.
Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care pun pe apele curgătoare cojile de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).
Când sosesc cojile de ou în ţara lor îndepărtată, în general după opt zile, se serbează separat, "aici" şi "acolo", "Paştele Blajinilor" sau "Paştele Morţilor".
În această zi, credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese rituale în cimitir, lângă biserică, sau în câmp, la iarbă verde.
"Acolo", după un an de post şi izolare, bărbaţii (blajinii) se întâlnesc cu femeile (blajinele) pentru procreare, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe pământ şi în iarbă, sau date de pomană de rudele lor de "aici".
Oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele împreună cu moşii şi strămoşii "aici", prin venirea spiritelor morţilor la Joimari, când se deschid mormintele şi cerurile, sau, separat, fiecare în lumea din care face parte, oamenii "aici" şi blajinii "acolo", dar cu alimente şi băutură expediate prin diferite tehnici de rudele de "aici".
Aceste tradiţii se mai păstrează astăzi în Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Banat".
Ion Ghinoiu (Ziarul Lumina)
foto: Buciumul.ro
Preluare: RMZ
PAŞTELE MORŢILOR
(prima duminică sau prima luni după Paști)
Paștele Blajinilor se mai numeşte şi Matcalăul, cu varianta feminină Matcuţa, care au rădăcină comună cuvântul matcă.
Cu alte cuvinte, tot la timpurile ancestrale se face referire, căci matcă înseamnă elementul primordial, precum matca de albine care dă viaţă...
"Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea apei Sâmbetei în Sorbul Pământului.
Blajinii sunt reprezentări mitice ale oamenilor primordiali, ale moşilor şi strămoşilor.
Ei ar trăi la hotarul dintre "lumea de aici" şi "lumea de dincolo", pe malurile Apei Sâmbetei, la vărsarea acesteia în Sorbul Pământului.
Deşi duc o viaţă austeră, cu posturi severe, ei nu ştiu să ţină evidenţa sărbătorilor şi să calculeze data Paştelui.
Ca înfăţişare, ar fi oameni de statură mică, umblă goi şi au corpul acoperit cu păr.
Băieţii sunt crescuţi de mamele blajine până când aceştia pot să meargă şi să se hrănească singuri, după care trăiesc în izolare şi asceză, împreună cu bărbaţii.
Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care pun pe apele curgătoare cojile de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).
Când sosesc cojile de ou în ţara lor îndepărtată, în general după opt zile, se serbează separat, "aici" şi "acolo", "Paştele Blajinilor" sau "Paştele Morţilor".
În această zi, credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese rituale în cimitir, lângă biserică, sau în câmp, la iarbă verde.
"Acolo", după un an de post şi izolare, bărbaţii (blajinii) se întâlnesc cu femeile (blajinele) pentru procreare, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe pământ şi în iarbă, sau date de pomană de rudele lor de "aici".
Oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele împreună cu moşii şi strămoşii "aici", prin venirea spiritelor morţilor la Joimari, când se deschid mormintele şi cerurile, sau, separat, fiecare în lumea din care face parte, oamenii "aici" şi blajinii "acolo", dar cu alimente şi băutură expediate prin diferite tehnici de rudele de "aici".
Aceste tradiţii se mai păstrează astăzi în Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Banat".
Ion Ghinoiu (Ziarul Lumina)
foto: Buciumul.ro
Preluare: RMZ
Comentarii
Trimiteți un comentariu