Limbile romanice nu vin de undeva. Erau aici. Din totdeauna!
Înainte de venirea romanilor oamenii vorbeau.
O limbă aproape comună.
Vorbeau perfect, limbile care apăruseră aici de la începutul vremurilor …cum ar fi LIMBA PRISCA, LIMBA BĂTRÂNĂ, LATINA VULGATA ce au vorbit-o vechii pelasgo-geții arieni...
Romanii Imperiului veniți în Peninsula Iberică nu vorbeau latina. Acesta este un lucru care e necesar să fie explicat.
Pentru că, să vedem… armatele romane care au ajuns să cucerească Peninsula erau formate din mercenari (precum și cele venite în Dacia mai târziu – n.n.).
Mercenarii, venind din toate colțurile Imperiului roman, din țări complet diferite, vorbeau fiecare limba proprie, ba chiar ibericii au fost de multe ori parte a acestor armate și ibericii nu vorbeau latină, vorbeau fiecare în limba lui.
Latina se vorbea doar în Latium, o zonă foarte mică a Italiei. Știm asta pentru că Naevius (poet și dramaturg roman ‒ n.n.), în anul 200 î.e.n., lasă pe piatra mormântului său următorul text: „OBLITI SUNT ROMANAE LOQUI LUNGUA LATINA”, subliniind astfel că romanii au uitat limba latină.
Așadar, cei mai mulți romani nu vorbeau latina, ci vorbeau dialecte cunoscute ca: osc, umbric, limbile proprii…
Lucrul pe care romanii l-au făcut cel mai bine a fost să ducă războaie. Aici, în Peninsula Iberică, au stat sute de ani masacrând populația cu Războaiele Punice; atunci, cel mai logic ar fi ca tot limbajul relaționat cu câmpul semantic al războiului să fie în totalitate latin dacă ar fi adevărat că soldații romani care au venit aici vorbeau latina și au susținut astfel romanizarea autohtonilor.
Există o carte a lingvistului Ives Cortez, care spune aceleași lucruri. Cartea se poate găsi pe internet, dar nu și în cercurile academice(!)...Oare de ce?!..
Acest domn face analiza câmpului semantic al războiului…
Cum se spune „tratat”, de exemplu?
În franceză – trate, în italiană – tratato, în spaniolă – tratado, în română – tratat. În latină? Fuendus!!!
Cum se spune „război”? În franceză – guerre, în italiană – guera, în spaniolă – guerra, în latină? – Belum!!!
Cum se zice „dezastru”? În franceză – desastre, în italiană – desastro, în spaniolă – desastre, în română – dezastru.
În latină? Clades!!!
Cum se spune „luptă”? În spaniolă – lucha, în franceză – luta, în italiană – lota, în română – luptă. În latină? Pugna!!!
Și exemplele pot continua…
În toate limbile romanice această terminologie coincide, însă nu și cu latina.
Ele provin însă din ceva comun; e clar că au aceeași origine şi o limbă mamă care NU ESTE LATINA!
Este vorba despre LIMBA PRISCA, LIMBA BĂTRÂNĂ, sau LATINA VULGATA ce au vorbit-o vechii pelasgo-traco-geții arieni...
Latina este doar o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice, nu mama lor!!!
Să ne înțelegem – nu neg influența latinei, dar această influență este ulterioară, este o influență din Evul Mediu.”
(Carmen Jimenez Huertas, lingvist spaniol)
O limbă aproape comună.
Vorbeau perfect, limbile care apăruseră aici de la începutul vremurilor …cum ar fi LIMBA PRISCA, LIMBA BĂTRÂNĂ, LATINA VULGATA ce au vorbit-o vechii pelasgo-geții arieni...
Romanii Imperiului veniți în Peninsula Iberică nu vorbeau latina. Acesta este un lucru care e necesar să fie explicat.
Pentru că, să vedem… armatele romane care au ajuns să cucerească Peninsula erau formate din mercenari (precum și cele venite în Dacia mai târziu – n.n.).
Mercenarii, venind din toate colțurile Imperiului roman, din țări complet diferite, vorbeau fiecare limba proprie, ba chiar ibericii au fost de multe ori parte a acestor armate și ibericii nu vorbeau latină, vorbeau fiecare în limba lui.
Latina se vorbea doar în Latium, o zonă foarte mică a Italiei. Știm asta pentru că Naevius (poet și dramaturg roman ‒ n.n.), în anul 200 î.e.n., lasă pe piatra mormântului său următorul text: „OBLITI SUNT ROMANAE LOQUI LUNGUA LATINA”, subliniind astfel că romanii au uitat limba latină.
Așadar, cei mai mulți romani nu vorbeau latina, ci vorbeau dialecte cunoscute ca: osc, umbric, limbile proprii…
Lucrul pe care romanii l-au făcut cel mai bine a fost să ducă războaie. Aici, în Peninsula Iberică, au stat sute de ani masacrând populația cu Războaiele Punice; atunci, cel mai logic ar fi ca tot limbajul relaționat cu câmpul semantic al războiului să fie în totalitate latin dacă ar fi adevărat că soldații romani care au venit aici vorbeau latina și au susținut astfel romanizarea autohtonilor.
Există o carte a lingvistului Ives Cortez, care spune aceleași lucruri. Cartea se poate găsi pe internet, dar nu și în cercurile academice(!)...Oare de ce?!..
Acest domn face analiza câmpului semantic al războiului…
Cum se spune „tratat”, de exemplu?
În franceză – trate, în italiană – tratato, în spaniolă – tratado, în română – tratat. În latină? Fuendus!!!
Cum se spune „război”? În franceză – guerre, în italiană – guera, în spaniolă – guerra, în latină? – Belum!!!
Cum se zice „dezastru”? În franceză – desastre, în italiană – desastro, în spaniolă – desastre, în română – dezastru.
În latină? Clades!!!
Cum se spune „luptă”? În spaniolă – lucha, în franceză – luta, în italiană – lota, în română – luptă. În latină? Pugna!!!
Și exemplele pot continua…
În toate limbile romanice această terminologie coincide, însă nu și cu latina.
Ele provin însă din ceva comun; e clar că au aceeași origine şi o limbă mamă care NU ESTE LATINA!
Este vorba despre LIMBA PRISCA, LIMBA BĂTRÂNĂ, sau LATINA VULGATA ce au vorbit-o vechii pelasgo-traco-geții arieni...
Latina este doar o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice, nu mama lor!!!
Să ne înțelegem – nu neg influența latinei, dar această influență este ulterioară, este o influență din Evul Mediu.”
(Carmen Jimenez Huertas, lingvist spaniol)
Comentarii
Trimiteți un comentariu