-=- LACRIMA ZILEI...-=- (preluare versuri RMZ)

Nu mă mai țin picioarele, măi tată,
De cât te-am așteptat în poartă stând
Demult nu mai sunt cel de altădată,
Dar eu te-aștept pân'-oi intra-'n pământ.

M'-oi rezema de stâlpul porții noastre,
E tot acela unde tu stăteai
Și mă priveai venind din zări albastre
Și-orbit de lacrimi mă îmbrățișai.

Acum s-au stins și zările cu tine,
Iar stâlpul porții, azi e scorojit,
Dar tot mai ține mâinile bătrâne,
Mâinile-acelea care te-au crescut.

Vederea mi-i slăbită și îmi pare
Că orice umbră e doar umbra ta
De vină e doar marea depărtare,
Dac'-oi muri și nu te-'oi mai vedea.

Nu mă mai țin picioarele, copile
Ca să te-aștept, azi mă așez cum pot,
Nu voi privi spre nicio amăgire
Ci doar pe calea de unde te aștept.

Și dac'-o fi ca anii, bată-i vina,
Că tare-'s mulți și parcă-'s tot mai grei,
Să mă oprească a vedea lumina
Eu veșnic te-'oi vedea în ochii mei!

Nu mă mai țin picioarele, copile,
Dar eu te-aștept ...
Tare mi-e dor de tine!