-=- E VREMEA LILIACULUI ...-=-

                -  LEGENDA FLORII DE LILIAC - 

 În urmă cu mii de ani, trăia o fată numită Lili cu ochi mov-albăstrui, cum nimeni nu mai văzuse până acum. Ea cunoscuse un băiat cu care se iubea incredibil de mult; deși erau destul de tineri, cei doi voiau să se căsătorească. 
Din păcate, băiatul suferea de o boală incurabilă și zilele lui erau numărate. Din acest motiv cei doi încercau ca fiecare zi pe acest pământ să fie petrecută cu iubire, râsete și veselie. 
Într-o zi, din păcate, s-a întâmplat inevitabilul și fata a rămas singură. Plină de durere, frumoasa fată se ducea în fiecare zi la mormântul lui pentru a îi povesti cum a fost ziua ei. Ea vărsa lacrimi amare, de dor și singurătate. Și-a promis că niciodată nu va mai iubi atât de mult. S-a dus o zi, s-a dus două, s-a dus trei... s-a dus zi de zi până când, într-o zi obișnuită, nu s-a mai putut ridica de pe mormântul lui. Inima ei era sfâșiată. 
Potrivit legendei, în acel loc a crescut un arbust cu flori mov-albastre care aveau un miros divin. 
"Dacă în Rai miroase a dragoste, atunci și floarea dragostei noastre trebuie să aibă un parfum divin." - îi spunea fața tânărului când erau împreună. 
Localnicii satului au fost uimiți de această poveste incredibilă de iubire, motiv pentru care au numit floarea Liliac - culoarea sutelor de flori le aminteau de ochii magici ai fetei. 

SEMNIFICAȚIA FLORII DE LILIAC : Floarea de liliac are multe sensuri, însă cele mai multe sunt legate de exprimarea dragostei sau a afecțiunii. În vremurile victoriene, dăruirea florilor de liliac însemna că bărbatul încearcă să cucerească o femeie. 
Florile de liliac pot exprima, de asemenea, încrederea pe care o are o persoană în cealaltă persoană. 
Liliacul alb simbolizează schimbarea, puritatea, încrederea. Liliacul violet simbolizează spiritualitatea și sinceritatea, cel albastru - fericirea și liniștea sufletească, iar cel roz - iubirea adevărată și relațiile bazate pe încredere. 
(SURSA-https://www.kudika.ro/…/legenda-florii-de-liliac-o-poveste)
                                                            (via Doina Colceriu)


Comentarii