IE, CARTEA SCRISĂ A NEAMULUI NOSTRU STRĂBUN...
Azi toată lumea vorbeşte despre ie, şi suntem fericiţi pentru asta, dar prea puţini ştiu de unde vine cuvântul.
Somatic, ca şi noi toţi, iia e geto-dacică, venind din preistorie, de pe vremea Cucutenilor şi încă mult mai de demult.
Probabil, numele derivă din linea, aceasta provenind din linum>in.
În Ţara Haţegului, zonă extrem de conservatoare, până la mijlocul secolului XX iei i se spunea ine (foarte aproape de linea).
O reminiscenţă a timpilor de la început e şi elementul atât de bătător la ochi că nici nu-l mai observăm: culoarea albă a portului popular românesc.
Iată ce spune Odobescu despre aceasta:
„Geto-Dacii n'au purtat haine poleite [...]; hainele erau la dânşii de lână albă, de cânepă albă, şi tot astfel sunt ale muntenilor români [...]
Poporul la noi se îmbracă în alb, atât vara cât şi iarna; albul la dânsul e culoarea predomnitoare; şi băgaţi de seamă că nici un alt popor european nu are această predilecţiune pentru culoarea candorii...” (citat din "Dacia Edenică").
În multe părți din țară, iia se numește cămeșă pentru femei, sau cămeșoi pentru bărbăți.
O dovadă indirectă dar extrem de grăitoare a vechimii iei ne-o oferă Herodot:
„În ţara sciţilor creşte cânepa, o plantă care seamănă mult cu inul, afară numai că e mai tare şi mai înaltă; căci cânepa în privinţa acestor două calităţi are avantajul asupra inului; ea creşte şi semănată şi de sine; cu dânsa tracii îşi fac îmbrăcăminte, care are mare asemănare cu cele de in…”
Azi toată lumea vorbeşte despre ie, şi suntem fericiţi pentru asta, dar prea puţini ştiu de unde vine cuvântul.
Somatic, ca şi noi toţi, iia e geto-dacică, venind din preistorie, de pe vremea Cucutenilor şi încă mult mai de demult.
Probabil, numele derivă din linea, aceasta provenind din linum>in.
În Ţara Haţegului, zonă extrem de conservatoare, până la mijlocul secolului XX iei i se spunea ine (foarte aproape de linea).
O reminiscenţă a timpilor de la început e şi elementul atât de bătător la ochi că nici nu-l mai observăm: culoarea albă a portului popular românesc.
Iată ce spune Odobescu despre aceasta:
„Geto-Dacii n'au purtat haine poleite [...]; hainele erau la dânşii de lână albă, de cânepă albă, şi tot astfel sunt ale muntenilor români [...]
Poporul la noi se îmbracă în alb, atât vara cât şi iarna; albul la dânsul e culoarea predomnitoare; şi băgaţi de seamă că nici un alt popor european nu are această predilecţiune pentru culoarea candorii...” (citat din "Dacia Edenică").
În multe părți din țară, iia se numește cămeșă pentru femei, sau cămeșoi pentru bărbăți.
O dovadă indirectă dar extrem de grăitoare a vechimii iei ne-o oferă Herodot:
„În ţara sciţilor creşte cânepa, o plantă care seamănă mult cu inul, afară numai că e mai tare şi mai înaltă; căci cânepa în privinţa acestor două calităţi are avantajul asupra inului; ea creşte şi semănată şi de sine; cu dânsa tracii îşi fac îmbrăcăminte, care are mare asemănare cu cele de in…”
Comentarii
Trimiteți un comentariu