”Țăranul român, acest OM, MARE CÂT ISTORIA NOASTRĂ!”
În goana noastră nebună după alimente, spirt, hârtie igienică şi ce-o mai fi de cumpărat uităm că undeva, adânc întipărit în istoria şi existenţa noastră, stă COLŢUL DE PÂINE fără de care nimeni nu şi-ar putea duce zilele.
Îmi amintesc de o vizită pe care am făcut-o anul trecut prietenului şi colaboratorului meu Vasile Pop-Silaghi, la ferma lui din judeţul Neamţ.
Acolo am văzut, înrămată pe un perete, scrierea pe care o redau integral mai jos şi care vorbeşte, simplu, dar atât de pătrunzător, despre soarta, dureros de solitară, a ŢĂRANULUI român!
(Revista FERMA)
”NIȘTE ȚĂRANI”...
”De cele mai multe ori, viaţa cotidiană a oamenilor reţine doar evenimentele culturale, politice, sportive, micile bârfe din lumea afacerilor, naşterea sau moartea unor prieteni sau duşmani.
Uităm însă că tumultul acestor întâmplări n-ar putea fi generat fără condiţia primordială a existenţei: ALIMENTAŢIA.
Se discută totuşi că laptele este puţin, pâinea e scumpă, cartoful e aliment de lux sau că în acest an va fi grâu pentru un an şi jumătate.
De cele mai multe ori uităm, din păcate, să ne aplecăm atenţia, cu respect, asupra celor care, cu palmele sau cu maşina, cu sapa sau cu avionul, cu răbojul sau cu computerul, trudesc pentru ca pâinea lor şi a semenilor să fie mai bogată şi mai ieftină.
Aceşti oameni, mari cât istoria noastră, se desprind greu din plasa gândurilor pentru ziua de mâine, pentru „mirabila sămânţă” ce va încolţi, pentru ploile care va să vină, pentru grindina care să nu bată şi pentru multe alte griji.
Atunci când e sărbătoare, în sfârşit şi în ograda lor, se bucură singuri.
Cei care uită că prima lor dorinţă după naştere a fost să mănânce, că inginerul, doctorul, profesorul, funcţionarul, artistul, sportivul, muncitorul, toţi deopotrivă, nu pot să-şi desfăşoare vocaţia fără măcar un colţ de pâine, aceştia trec nepăsători pe lângă sărbătoarea lor sau, în cel mai bun caz, constată indiferent şi ironic: ”...nişte ţărani!”
(Autor, Dr. Ing. Vasile Pop-Silaghi)
În goana noastră nebună după alimente, spirt, hârtie igienică şi ce-o mai fi de cumpărat uităm că undeva, adânc întipărit în istoria şi existenţa noastră, stă COLŢUL DE PÂINE fără de care nimeni nu şi-ar putea duce zilele.
Îmi amintesc de o vizită pe care am făcut-o anul trecut prietenului şi colaboratorului meu Vasile Pop-Silaghi, la ferma lui din judeţul Neamţ.
Acolo am văzut, înrămată pe un perete, scrierea pe care o redau integral mai jos şi care vorbeşte, simplu, dar atât de pătrunzător, despre soarta, dureros de solitară, a ŢĂRANULUI român!
(Revista FERMA)
”NIȘTE ȚĂRANI”...
”De cele mai multe ori, viaţa cotidiană a oamenilor reţine doar evenimentele culturale, politice, sportive, micile bârfe din lumea afacerilor, naşterea sau moartea unor prieteni sau duşmani.
Uităm însă că tumultul acestor întâmplări n-ar putea fi generat fără condiţia primordială a existenţei: ALIMENTAŢIA.
Se discută totuşi că laptele este puţin, pâinea e scumpă, cartoful e aliment de lux sau că în acest an va fi grâu pentru un an şi jumătate.
De cele mai multe ori uităm, din păcate, să ne aplecăm atenţia, cu respect, asupra celor care, cu palmele sau cu maşina, cu sapa sau cu avionul, cu răbojul sau cu computerul, trudesc pentru ca pâinea lor şi a semenilor să fie mai bogată şi mai ieftină.
Aceşti oameni, mari cât istoria noastră, se desprind greu din plasa gândurilor pentru ziua de mâine, pentru „mirabila sămânţă” ce va încolţi, pentru ploile care va să vină, pentru grindina care să nu bată şi pentru multe alte griji.
Atunci când e sărbătoare, în sfârşit şi în ograda lor, se bucură singuri.
Cei care uită că prima lor dorinţă după naştere a fost să mănânce, că inginerul, doctorul, profesorul, funcţionarul, artistul, sportivul, muncitorul, toţi deopotrivă, nu pot să-şi desfăşoare vocaţia fără măcar un colţ de pâine, aceştia trec nepăsători pe lângă sărbătoarea lor sau, în cel mai bun caz, constată indiferent şi ironic: ”...nişte ţărani!”
(Autor, Dr. Ing. Vasile Pop-Silaghi)
Comentarii
Trimiteți un comentariu