- SIMBOLURI STRĂBUNE VENITE DIN NEGURA TIMPURILOR... -
(partea a II-a)
Voi lua în discuţie simbolurile ornamenticii sacre româneşti, nu pe toate, căci mi-ar lua mult prea mult spaţiu, ci numai pe câteva dintre ele, cele mai importante în imageria poporului român şi care au directă legătură cu spiritualitatea pelasgo-geto-românescă.
- SVASTICA -
Înainte de a clarifica simbolismul svasticii atât de larg răspândit în tradiţiile antice vom spune că svastica nu este un semn / simbol politic, în esenţa sa, ea cuprinzând tot ceea ce este mai puţin politic.
Ea este un simbol sacral de la origine şi până în prezent.
Ea nu este un simbol exclusiv oriental cum cred unii deoarece ea poate fi întâlnită atât la amerindieni, cât şi în Europa antică, la greci celţi, fiind totodată şi un semn al lui Christos până în Evul mediu târziu.
La poporul român svastica are o importanţă fundamentală dată fiind frecvenţa cu care apare peste tot.
În cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naţionale, pe pergamentele voevodale, etc.
Or svastica, ce pare a se fi deslipit direct din tradiţia primordială, „este semnul sau EMBLEMA POLULUI, căci în adevăr, lumea se învârte în jurul lui, Polul însuşi rămânând imobil şi neafectat de mişcarea pe care o produce; svastica nu figurează lumea ci acţinea principiului asupra Lumii.”
În acelaşi timp însă, „Centrul.. este punctul fix pe care toate tradiţiile se învoiesc să-l desemneze ca Pol deoarece în jurul lui se efectuiază rotaţia lumii” M. Eliade ne atrage atenţia că, în Centrul despre care este vorba se înalţă Muntele Cosmic, Arborele cosmic/ Arborele Vieţii identic în tradiţiile românilor cu Axis/Cardines Mundi sau Stâlpul/Columna Cerului.
Având în vedere că tradiţia românească este una de sorginte HIPERBOREANĂ - PELASGICĂ ar trebui să găsim măcar nişte răsunete ale acestor încheieri prezentate mai sus. Şi aşa si este.
Găsim în tradiţia românescă unele credinţe referitoare la Centrul Lumii.
Bunăoară se crede că pământul este înconjurat de apa Sâmbetei. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor, ea fierbe asemenea apei rohmanilor (vezi Istrul/ Dunărea la Cazane).
Acolo e cetatea lui Dumnezeu şi Mărul Roşu.
Toate apele lumii ies din Mărul Roşu se răspândesc în lume şi se întorc la Mărul Roşu. Marea în care se află Mărul Roşu este Marea Neagră (!), Mărul Roşu este Osia Pământului (Cardines Mundi / Axis Mundi). El se găseşte acolo unde este Buricul Pământului(!)
Pe Buricul Pământului este un Munte Sfânt.
Foarte ciudate aceste credinţe româneşti.
Oare mai trebuie să amintim şi credinţa ţăranului român din povestirea lui Lovinescu în legătură cu svastica :
„Nu e al nemților! E a nost (semnul svasticii)! Îl avem de pe vremea urieşilor”?
Am spus că svastica este un simbol al Centrului dar el mai are un sens şi anume acela de SEMN SOLAR.
Aceasta înseamnă că el este hierogliful lui Apollo, ipostaza saturnică a lui Zamolxe, ca dădător al Luminii.
Ştim din mai multe izvoare antice că HIPERBOREEA era patria de origine a lui Apollo, iar Clement din Alexandria se referă la Zalmoxe cu epitetul expres de Hiperboreu.
În calitatea sa de Tată şi creator al oamenilor Zalmoxe este numit şi Zeul OM, iar unul dintre vârfurile cele mai înalte ale MUNŢILOR BUCEGI poartă chiar denumirea de OMU.
Un fapt deosebit de interesant pentru noi, în certificarea tradiţiilor româneşti legate de Centrul Lumii, este faptul că principalele culmi ale munţilor Bucegi privite dinspre nord întruchipează svastica ceea ce-l face identic cu Muntele Cosmic al legendelor tradiţionale, întrucât această figuraţie nu se mai gaseşte altundeva în lume.
Or deţinătorul legitim al svasticii ca semn arhetipal, semn ce semnifică printre altele şi mişcarea, are PUTEREA DE ÎNVÂRTI ROATA LUMII, putere echivalentă cu ”solve et cuagula” aflată în strânsă legătură cu simbolismul lui Ianus/Ion/Iancus/Iancu, stăpân al marilor şi micilor mistere, distribuitor al vieţii şi al morţii.
El este acel Ler împărat, identic cu Regele Lumii stăpân al rohmanilor şi al muntelui Om din Centrul Lumii, stăpânul POLULUI GETIC cum îl numeşte Marţial.
Cu acest sens de semn al mişcării svastica apare pe piatra de mormânt a lui Negru Vodă desemnând cele 24 ore cosmice pentru că mişcarea sa indică 24 de poziţii pe cvadratura cercului ceea ce face din Negru Vodă un mesager al centrului, al muntelui polar.
La prima vedere ne izbeşte înfăţişarea svasticii.
Ea are forma a doi Z suprapuşi uneori Z transformându-se în S dar având acelaşi înţeles.
Ea desemnează pe deţinătorii legitimi ai Polului, ai Centrului Lumii: Maica Pământ şi Tatăl Cer, cei doi Zamolxe - (Artemis-Diana-Zalmoxe si fratele ei ceresc geamăn Apollo-Zalmoxe) despre care am mai vorbit.
În cazul celor doi S există însă un dublu înţeles: cei doi şerpi ai creaţiei, ce-i doi Zalmoxe, amândoi reprezentaţi prin simbolul şarpelui, dar şi o variantă a numelui Zamolxe – Salmoxe.
În fapt, tradiţia românească ne spune că Osia Lumi se sprijină pe un balaur/ şarpe care se încolăceşte în jurul său.
Cuprinzătoare privire a simbolismului caduceului hermetic unde cei doi şerpi se încolăceşc în jurul Arborelui Lumii pentru a se uni în vârful său dând naştere aurului hermetic, strălucirea spirituală şi puterea deplină asupra Polului şi svasticii care îl desemnează.
Şi, nu în ultimul rând, credem că are legătură şi cu acel mult vehiculat „păcat primordial” unde şarpele ori ne este reprezentat ca încolăcindu-se pe Arborele Vieţii, ori ne prezintă şarpele ca element uranic el apărând din frunzişul Arborelui.
- VA URMA -
(Bibliografie:
1. Rene Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Buc,1997
2. V. Lovinescu, Al patrulea hagealâc,Buc,1998
3. Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului, muntele scaru al dacilor, Buc, 2009
4. Isac Evdeev,Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale,Timişoara,1994
5. V.Lovinescu, Dacia Hiperboreană,Buc,1996
6. R. Vulcănescu, Mitologie română,Buc,1985
7. R. Vulcânescu, Columna Cerului,Buc,1972)
(partea a II-a)
Voi lua în discuţie simbolurile ornamenticii sacre româneşti, nu pe toate, căci mi-ar lua mult prea mult spaţiu, ci numai pe câteva dintre ele, cele mai importante în imageria poporului român şi care au directă legătură cu spiritualitatea pelasgo-geto-românescă.
- SVASTICA -
Înainte de a clarifica simbolismul svasticii atât de larg răspândit în tradiţiile antice vom spune că svastica nu este un semn / simbol politic, în esenţa sa, ea cuprinzând tot ceea ce este mai puţin politic.
Ea este un simbol sacral de la origine şi până în prezent.
Ea nu este un simbol exclusiv oriental cum cred unii deoarece ea poate fi întâlnită atât la amerindieni, cât şi în Europa antică, la greci celţi, fiind totodată şi un semn al lui Christos până în Evul mediu târziu.
La poporul român svastica are o importanţă fundamentală dată fiind frecvenţa cu care apare peste tot.
În cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naţionale, pe pergamentele voevodale, etc.
În acelaşi timp însă, „Centrul.. este punctul fix pe care toate tradiţiile se învoiesc să-l desemneze ca Pol deoarece în jurul lui se efectuiază rotaţia lumii” M. Eliade ne atrage atenţia că, în Centrul despre care este vorba se înalţă Muntele Cosmic, Arborele cosmic/ Arborele Vieţii identic în tradiţiile românilor cu Axis/Cardines Mundi sau Stâlpul/Columna Cerului.
Având în vedere că tradiţia românească este una de sorginte HIPERBOREANĂ - PELASGICĂ ar trebui să găsim măcar nişte răsunete ale acestor încheieri prezentate mai sus. Şi aşa si este.
Găsim în tradiţia românescă unele credinţe referitoare la Centrul Lumii.
Bunăoară se crede că pământul este înconjurat de apa Sâmbetei. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor, ea fierbe asemenea apei rohmanilor (vezi Istrul/ Dunărea la Cazane).
Acolo e cetatea lui Dumnezeu şi Mărul Roşu.
Toate apele lumii ies din Mărul Roşu se răspândesc în lume şi se întorc la Mărul Roşu. Marea în care se află Mărul Roşu este Marea Neagră (!), Mărul Roşu este Osia Pământului (Cardines Mundi / Axis Mundi). El se găseşte acolo unde este Buricul Pământului(!)
Pe Buricul Pământului este un Munte Sfânt.
Foarte ciudate aceste credinţe româneşti.
Oare mai trebuie să amintim şi credinţa ţăranului român din povestirea lui Lovinescu în legătură cu svastica :
„Nu e al nemților! E a nost (semnul svasticii)! Îl avem de pe vremea urieşilor”?
Am spus că svastica este un simbol al Centrului dar el mai are un sens şi anume acela de SEMN SOLAR.
Aceasta înseamnă că el este hierogliful lui Apollo, ipostaza saturnică a lui Zamolxe, ca dădător al Luminii.
Ştim din mai multe izvoare antice că HIPERBOREEA era patria de origine a lui Apollo, iar Clement din Alexandria se referă la Zalmoxe cu epitetul expres de Hiperboreu.
În calitatea sa de Tată şi creator al oamenilor Zalmoxe este numit şi Zeul OM, iar unul dintre vârfurile cele mai înalte ale MUNŢILOR BUCEGI poartă chiar denumirea de OMU.
Un fapt deosebit de interesant pentru noi, în certificarea tradiţiilor româneşti legate de Centrul Lumii, este faptul că principalele culmi ale munţilor Bucegi privite dinspre nord întruchipează svastica ceea ce-l face identic cu Muntele Cosmic al legendelor tradiţionale, întrucât această figuraţie nu se mai gaseşte altundeva în lume.
El este acel Ler împărat, identic cu Regele Lumii stăpân al rohmanilor şi al muntelui Om din Centrul Lumii, stăpânul POLULUI GETIC cum îl numeşte Marţial.
Cu acest sens de semn al mişcării svastica apare pe piatra de mormânt a lui Negru Vodă desemnând cele 24 ore cosmice pentru că mişcarea sa indică 24 de poziţii pe cvadratura cercului ceea ce face din Negru Vodă un mesager al centrului, al muntelui polar.
La prima vedere ne izbeşte înfăţişarea svasticii.
Ea are forma a doi Z suprapuşi uneori Z transformându-se în S dar având acelaşi înţeles.
Ea desemnează pe deţinătorii legitimi ai Polului, ai Centrului Lumii: Maica Pământ şi Tatăl Cer, cei doi Zamolxe - (Artemis-Diana-Zalmoxe si fratele ei ceresc geamăn Apollo-Zalmoxe) despre care am mai vorbit.
În cazul celor doi S există însă un dublu înţeles: cei doi şerpi ai creaţiei, ce-i doi Zalmoxe, amândoi reprezentaţi prin simbolul şarpelui, dar şi o variantă a numelui Zamolxe – Salmoxe.
În fapt, tradiţia românească ne spune că Osia Lumi se sprijină pe un balaur/ şarpe care se încolăceşte în jurul său.
Cuprinzătoare privire a simbolismului caduceului hermetic unde cei doi şerpi se încolăceşc în jurul Arborelui Lumii pentru a se uni în vârful său dând naştere aurului hermetic, strălucirea spirituală şi puterea deplină asupra Polului şi svasticii care îl desemnează.
Şi, nu în ultimul rând, credem că are legătură şi cu acel mult vehiculat „păcat primordial” unde şarpele ori ne este reprezentat ca încolăcindu-se pe Arborele Vieţii, ori ne prezintă şarpele ca element uranic el apărând din frunzişul Arborelui.
- VA URMA -
(Bibliografie:
1. Rene Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Buc,1997
2. V. Lovinescu, Al patrulea hagealâc,Buc,1998
3. Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului, muntele scaru al dacilor, Buc, 2009
4. Isac Evdeev,Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale,Timişoara,1994
5. V.Lovinescu, Dacia Hiperboreană,Buc,1996
6. R. Vulcănescu, Mitologie română,Buc,1985
7. R. Vulcânescu, Columna Cerului,Buc,1972)
Comentarii
Trimiteți un comentariu