- AM FOST AICI, SUNTEM AICI , RĂMÂNEM AICI!... -
Ion Sânt Ion
Suntem unici în lume, trăim pe aceste locuri unde ne-am născut și asta doare cel mai mult pe alogenii-venetici.
“Descoperirea, păstrarea și transmiterea mărturiilor Tradiției spirituale este singurul gest sacru care mai poate ține vii speranțele unui cer nou și ale unui pământ nou!” - V Lovinescu.
“Or, toți anticii sunt unanimi că Geții erau un popor hiperborean. Pindar, care e poetul cel mai erudit al Greciei, ne arată pe Apollo, după ce ridicase cu neptun Eac zidurile Troiei, întorcându-se în patria sa de pe Istru (Dunărea Inferioară), la Hiperboreeni.
-Strabon.
“Primii care au descries diferitele părți ale lumii spun că Hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) și a Istrului.”
-Clement din Alexandria este de asemenea precis, el numește pe profetul Dacilor, Zalmoxis, Hiperboreanul Stromata.”
Ceea ce se știe despre Hiperboreii poate fi conținut în puține fraze.
Sursa principală de informație se găsește în Hecateu din Abdera, citat de Diodor din Sicilia: “În fața ținutului Celților, în părțile Oceanului, este o insulă numită Leuky, adică Albă. Letona, mama lui Apollo, s-a născut aici, și din cauza aceasta, Apollo este venerat mai mult decât ceilalți zei. Pentru că Hiperboreenii din Insula Albă slăvesc pe acest Zeu în fiecare zi și îi aduc cele mai mari mulțumiri, se spune că acești oameni sunt preoții lui Apollo. Din această insulă se poate vedea Luna (Selene), la mică depărtare”.
Hecateu din Abdera vorbea de o insulă Albă în care era un templu al lui Apollo. Or, chiar în fața Deltei dunărene este o mică “Insulă a Șerpilor”: în antichitate ea se numea Leuky, Alba.
Pe această insulă Albă se găsesc ruinele unui mare templu al lui Apollo.
În 1823, o expediție rusească a ridicat tot ce a mai rămas din templu.
Această insulă purta în antichitate numele de Leuke sau Insula Albă, nu din cauza albului coastelor sale povârnite, ci din cauza albului edificiilor sale. După ritul antic, cum spune Pausanias, toate treptele lui Apollo erau construite din piatră albă. Hecateu din Abdera mai scria că din Insula Alba a Hiperboreenilor, se vede Luna (Selene), care e puțin depărtată.
În fața insulei Albă din Marea Neagră, pe brațul central al Deltei dunărene (Boreostoma), este portul Sulina, care s-a numit de când lumea Selina, cum îl pronunță încă poporul, cum se găsește desemnat în De adminsitratione Imperii, de Constantin Prophirogenetul și în Periplul Catalan din 1375.
Mama lui Apollo și a Dianei (Selene) este Leto, în dialect popular pelasg Lete. Laguna dintre brațul superior și central al Deltei se numește Letea. Puțin mai înainte în care Dunărea se desparte în trei brațe pe mânerul Tridentului este portul Tulcea. Există în România un gen de incantații, Colindele.
La Crăciun, la Anul Nou, la Sfântul Ion, copiii se adună în grupuri și merg din casă în casă pentru a vesti Vestea cea Bună.
Aceste colinde nu sunt, bineînțeles, latine, ci urcă la obârșia comună proto-pelasgică, într-o antichitate abisală, ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară română:
“În Ostrovul Mării Negre/ Ia! Voileranda Lerului Doamne. După Dealul cel mare/ Răsărita mândru Soare. Da nu-I Soare răsărit/ Că-I o dalbă Mănăstire. Mănăstirea Domnilor/ Nouă preoți preuțesc / Nouă diaconi citesc/ În locaș Dumnezeiesc: Iar când Popa cel mai mare/ Zări ieșind Sfântul Soare. Se bucură foarte tare/ Și la el că se uită. și din gură așa grăia… În Dalba Mănăstire Mare/ Aho! Ler Doamne Ler! Mănăstirea cu Nouă Altare/ Și cu Jețuri aurite. Da în Jețuri cine șade?/ E Ilion (Helios). Lângă el e Maica Precista/ Lângă Maica Precista Șade Bătrânul Crăciun Șade Ion Sânt Ion../ Și Siva Vasilea...”
Să dăm acum acestor personaje adevăratul lor nume: Bunul Dumnezeu este Ilion.
Alion este Apolo,
Bătrânul Crăciun este Saturnus Senex: Crăciunul vine de la creațione, deci Bătrânul Crăciun este și Ciclul.
Sfânta Mamă, Letona este Sfânta Marie Mare, sau Gaia.
Sfânta Marie Mică este Iana, Diana, Luna.
Ion-Sânt Ion este Ianus. Sunt admirabil indicate cele două aspecte ale lui Ianus: Ion-Sânt-Ion.
Chiar și al treilea aspect, ocult și sintetic este foarte limpede arătat prin “Sânt” pus între cei doi “Ion”.
Siva Vasilea, Ops Consiva, divinitate a recoltelor.
Apollo e uneori numit “Bunul Dumnezeu Fiul”.
Este același cu Bonus Deus Puer, sau Bonus puer phosphorus, epitete ale lui Apollo în nenumărate inscripții consacrate acestui Zeu și găsite în Dacia, mai ales în orașul Apulum (Alba Iulia), capitală a provinciei cu același nume (Dacia Apulensis), numită așa după Zeu.
În câteva Colinde Bunul Dumnezeu apare ca Păstor, cu fluier și păr de aur.
”Pe Muntele Mare/ Mândră turmă de oi paște. Dar la turmă cine umblă? / Umblă, umblă Sfântul Soare Cu Păr galben, Cu soru-sa cea mai mare. Cu fluieru-nverigat/ Cu toporu-ncolțurat.
Se știe că Apollo păzea turmele Regelui Admet. Sus pe Muntele Mare/ Ia Ler Doamne Ler! E-o turmă mândră de oi./ Dar la turmă cine umblă? Este Domnul Dumnezeu/ Cu părul de aur Cu soarele pe piept. / Cu luna pe frunte Sprijinit pe-o lance/ Cu-un fluier înverigat.
Aho, Ion! Ion-Sânt-Ion! Zărește pe Mare/ La dreapta Sfântul Soare O masă rotundă/ De Ingeri înconjurată…
Latona a fost persecutată de Junona care a pus toate țările să se jure că nu-I vor da azil iubitei lui Jupiter.
Coborât-a coborât/ Maica Sfântă pe pământ. I-a venit vremea să nască/ Și umbla din casă-n casă Nime-n lume n-o lăsa/ Trecu nouă mări. Și n-o primiră/ Trecu nouă munți Și n-o primiră../ Până fu joi de cu seară Se-așeză pe-un Deal/ Și așternu fân uscat! și născu mândru-mpărat.
Este destul de limpede acum că e vorba de cu totul altceva, infinit mai vechi, decât mituri creștine.
Ion Sânt Ion
Suntem unici în lume, trăim pe aceste locuri unde ne-am născut și asta doare cel mai mult pe alogenii-venetici.
“Descoperirea, păstrarea și transmiterea mărturiilor Tradiției spirituale este singurul gest sacru care mai poate ține vii speranțele unui cer nou și ale unui pământ nou!” - V Lovinescu.
“Or, toți anticii sunt unanimi că Geții erau un popor hiperborean. Pindar, care e poetul cel mai erudit al Greciei, ne arată pe Apollo, după ce ridicase cu neptun Eac zidurile Troiei, întorcându-se în patria sa de pe Istru (Dunărea Inferioară), la Hiperboreeni.
-Strabon.
“Primii care au descries diferitele părți ale lumii spun că Hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) și a Istrului.”
-Clement din Alexandria este de asemenea precis, el numește pe profetul Dacilor, Zalmoxis, Hiperboreanul Stromata.”
Ceea ce se știe despre Hiperboreii poate fi conținut în puține fraze.
Sursa principală de informație se găsește în Hecateu din Abdera, citat de Diodor din Sicilia: “În fața ținutului Celților, în părțile Oceanului, este o insulă numită Leuky, adică Albă. Letona, mama lui Apollo, s-a născut aici, și din cauza aceasta, Apollo este venerat mai mult decât ceilalți zei. Pentru că Hiperboreenii din Insula Albă slăvesc pe acest Zeu în fiecare zi și îi aduc cele mai mari mulțumiri, se spune că acești oameni sunt preoții lui Apollo. Din această insulă se poate vedea Luna (Selene), la mică depărtare”.
Hecateu din Abdera vorbea de o insulă Albă în care era un templu al lui Apollo. Or, chiar în fața Deltei dunărene este o mică “Insulă a Șerpilor”: în antichitate ea se numea Leuky, Alba.
Pe această insulă Albă se găsesc ruinele unui mare templu al lui Apollo.
În 1823, o expediție rusească a ridicat tot ce a mai rămas din templu.
Această insulă purta în antichitate numele de Leuke sau Insula Albă, nu din cauza albului coastelor sale povârnite, ci din cauza albului edificiilor sale. După ritul antic, cum spune Pausanias, toate treptele lui Apollo erau construite din piatră albă. Hecateu din Abdera mai scria că din Insula Alba a Hiperboreenilor, se vede Luna (Selene), care e puțin depărtată.
În fața insulei Albă din Marea Neagră, pe brațul central al Deltei dunărene (Boreostoma), este portul Sulina, care s-a numit de când lumea Selina, cum îl pronunță încă poporul, cum se găsește desemnat în De adminsitratione Imperii, de Constantin Prophirogenetul și în Periplul Catalan din 1375.
Mama lui Apollo și a Dianei (Selene) este Leto, în dialect popular pelasg Lete. Laguna dintre brațul superior și central al Deltei se numește Letea. Puțin mai înainte în care Dunărea se desparte în trei brațe pe mânerul Tridentului este portul Tulcea. Există în România un gen de incantații, Colindele.
La Crăciun, la Anul Nou, la Sfântul Ion, copiii se adună în grupuri și merg din casă în casă pentru a vesti Vestea cea Bună.
Aceste colinde nu sunt, bineînțeles, latine, ci urcă la obârșia comună proto-pelasgică, într-o antichitate abisală, ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară română:
“În Ostrovul Mării Negre/ Ia! Voileranda Lerului Doamne. După Dealul cel mare/ Răsărita mândru Soare. Da nu-I Soare răsărit/ Că-I o dalbă Mănăstire. Mănăstirea Domnilor/ Nouă preoți preuțesc / Nouă diaconi citesc/ În locaș Dumnezeiesc: Iar când Popa cel mai mare/ Zări ieșind Sfântul Soare. Se bucură foarte tare/ Și la el că se uită. și din gură așa grăia… În Dalba Mănăstire Mare/ Aho! Ler Doamne Ler! Mănăstirea cu Nouă Altare/ Și cu Jețuri aurite. Da în Jețuri cine șade?/ E Ilion (Helios). Lângă el e Maica Precista/ Lângă Maica Precista Șade Bătrânul Crăciun Șade Ion Sânt Ion../ Și Siva Vasilea...”
Să dăm acum acestor personaje adevăratul lor nume: Bunul Dumnezeu este Ilion.
Alion este Apolo,
Bătrânul Crăciun este Saturnus Senex: Crăciunul vine de la creațione, deci Bătrânul Crăciun este și Ciclul.
Sfânta Mamă, Letona este Sfânta Marie Mare, sau Gaia.
Sfânta Marie Mică este Iana, Diana, Luna.
Ion-Sânt Ion este Ianus. Sunt admirabil indicate cele două aspecte ale lui Ianus: Ion-Sânt-Ion.
Chiar și al treilea aspect, ocult și sintetic este foarte limpede arătat prin “Sânt” pus între cei doi “Ion”.
Apollo e uneori numit “Bunul Dumnezeu Fiul”.
Este același cu Bonus Deus Puer, sau Bonus puer phosphorus, epitete ale lui Apollo în nenumărate inscripții consacrate acestui Zeu și găsite în Dacia, mai ales în orașul Apulum (Alba Iulia), capitală a provinciei cu același nume (Dacia Apulensis), numită așa după Zeu.
În câteva Colinde Bunul Dumnezeu apare ca Păstor, cu fluier și păr de aur.
”Pe Muntele Mare/ Mândră turmă de oi paște. Dar la turmă cine umblă? / Umblă, umblă Sfântul Soare Cu Păr galben, Cu soru-sa cea mai mare. Cu fluieru-nverigat/ Cu toporu-ncolțurat.
Se știe că Apollo păzea turmele Regelui Admet. Sus pe Muntele Mare/ Ia Ler Doamne Ler! E-o turmă mândră de oi./ Dar la turmă cine umblă? Este Domnul Dumnezeu/ Cu părul de aur Cu soarele pe piept. / Cu luna pe frunte Sprijinit pe-o lance/ Cu-un fluier înverigat.
Aho, Ion! Ion-Sânt-Ion! Zărește pe Mare/ La dreapta Sfântul Soare O masă rotundă/ De Ingeri înconjurată…
Latona a fost persecutată de Junona care a pus toate țările să se jure că nu-I vor da azil iubitei lui Jupiter.
Coborât-a coborât/ Maica Sfântă pe pământ. I-a venit vremea să nască/ Și umbla din casă-n casă Nime-n lume n-o lăsa/ Trecu nouă mări. Și n-o primiră/ Trecu nouă munți Și n-o primiră../ Până fu joi de cu seară Se-așeză pe-un Deal/ Și așternu fân uscat! și născu mândru-mpărat.
Este destul de limpede acum că e vorba de cu totul altceva, infinit mai vechi, decât mituri creștine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu