CU NOI A ÎNCEPUT EUROPA...
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic - găsit în lume - o zvastică-simbol solar - 6.000 î.d.H.
2. Primele ornamente și măști de aur (pelasgo-geto-tracice) găsite în lume - 3.800 î.d.H. (Karanovo V-VI).
3. 1.600 de tezaure ale regilor traci - cele mai frumoase din lume.
În Iliada, Homer spunea despre traci că „armatele lor străluceau de scuturi de aur și tezaurele lor erau așa de prețioase că regele Priam (rege al Troiei tracice) a putut să ia înapoi, de la greci, capul fiului său mort, numai după ce le-a dat acea faimoasă cupă tracicã de aur.
Toate marile civilizații au înflorit pe văile unor mari fluvii și în special la gurile de vărsare ale acestora: cea egipteanã pe Nil, cea mesopotamiană, între Tigru și Eufrat, cea indiană, pe Ind și Gange, cea chinezã, pe Fluviul Galben, iar cea europeană, cu voia sau fãră voia „marilor profesori” de istorie și arheologie, pe valea Dunării (Istrului, Danubiului) și în special în zona Deltei acesteia.
Acesta este leagănul adevărat al civilizației protoeuropene, în străvechea vatră tracică a Carpaților, a Dunării carpatice.
Aici veneau grecii în antichitate să-și caute Lâna de Aur și bogățiile agricole dunărene.
Aici s-a dezvoltat faimoasa Epocă de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile Dunării și Lăcașul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului.
Uitați-vă pe hartă și veți vedea ce fantastic arată acest spațiu, unde din trupul munților țâșnesc izvoare ce se prefac în râuri, care se desfãșoară ca un evantai spre Dunăre, străbătând văi calme și dealuri molcome, prielnice agriculturii și păstoritului.
De sus, din avion, această rețea hidrografică, având forma de elipsă, seamănă cu un OU al GENEZEI.
Munții de sare, fără de care sunt greu de conceput viața omului și creșterea vitelor, reprezentau în antichitate o bogăție mai mare decât aurul, poate cea mai de seamã bogăție pentru oamenii vechimii, bogăția fără de care viața nu poate exista.
Bogățiile solului și subsolului au fãcut ca spațiul tracic să fie râvnit de triburile și popoarele învecinate - spre acel Eldorado al antichității își orientau dorințele jefuitoare vecinii.
Invadatorii europeni au venit și încă mai vin de la răsărit, mișcările dinspre sud spre nord fiind determinate nu atât de cauze economice, cât de modificări ale climatului, de schimbarea florei și faunei.
Precum orice pom ce dă roade și semințe caută să le răspândeascã în preajmă, așa și neamul nostru, al daco-geto-tracilor, prin triburi prolifice, a rodit și s-a răspândit fie la marginea teritoriului său de viețuire, fie deplasându-se la distanțe mai mari, ajungând până în Asia, ori chiar trecând strâmtorile Bosforului și ale Dardanelelor până în Anatolia;
Așa au ajuns ramano-dardanii să ridice orașul cetate Troia, iar brigii să alcătuiască o „filială” care a luat numele de Frigia; mysii nu erau altceva decât o fărâmă a moesilor din sudul Dunării; mesapii, iapygii și veneții din Italia de răsărit erau surplusuri ale traco-geto-ilirilor din Dalmația și din Panonia (unde a existat statul Rama - pânã la venirea ungurilor, după cum atestã o serie de surse toponimice).
Extinderea neamului carpatodanubian se poate asemăna cu o explozie atomică, avându-și epicentrul acolo, acasă, în
Țara Soarelui, în DAKSHA presanscrită, ariană.
Îi vom gãsi pe strămoși pe râul Hipanis (Bug) și Borystene (Nipru).
Cimmerienii vor fi împinși de sciți spre sud, dar și ei, sciții, se vor topi în marea populație tracică, tracizându-se, lăsând în urma lor doar ... un nume.
Ei, tracii, care se întindeau spre apus până la Oceanul Atlantic, au pătruns și pe Valea Vistulei, întemeind cetăți ca Getidava; alte ramuri ca etruscii și veneții se vor îndrepta spre Valea Padului.
Peninsula Italică au cucerit-o de cel puțin patru ori, ultima dată sub conducerea strălucitorului raman ENEA - plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi) ori, după Homer și Virgilius, de la Troia.
Când Demostene și Ificrate socoteau ca o cinste faptul cã mamele lor fuseseră geto-tracice, când grecii ne ”împrumutau” zeii schimbându-le doar numele, înfruptându-se din plin din miturile și credințele geto-dacilor, cum să nu ridicăm vocea azi, noi, urmașii acelor geto-daco-traci, și să spunem lumii ADEVĂRUL cel adevărat?
De ce să tăcem, umiliți și furați de al nostru trecut glorios din dorința „inteligentă” de a nu ne supăra vecinii?
Cine au fost și cine sunt ei vecinii?!
Niciodată un popor umil și fricos nu a fost respectat, niciodată un iepure nu va sta alături de un lup!
Este timpul să ne trezim, să ne scoatem ochelarii de miopi, primiți de la vecini, și să ne uităm cu mândrie, acolo, departe, în trecut, redescoperindu-ne și mândrindu-ne cu noi înșine.
Nu este nimeni, în toată Europa, care sã aibă o istorie mai veche, mai frumoasă și mai fantastică decât a noastră.
Noi nu trebuie să uităm că suntem aici, pe acest pământ european primii, înaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, înaintea englezilor or slavilor.
Ei toți, nou-veniții, doresc ca noi să nu fi existat; astfel ca ei să aibă toate drepturile!
Ei, veneticii veniți d-aiurea, spun că Transilvania a fost lipsită de populație, iar ei au venit și au locuit-o!
Ei ne încurajează în naivitatea noastră să credem că de fapt noi am apărut dupățțț 106 d.H., prin unirea dintre „doi bărbați Traian și Decebal”, Traian - cuceritor a DOAR 14% din teritoriul Daciei, în urma unui război oricum, fratricid.
E timpul să realizăm că noi avem istoria noastră, cu mii și mii de ani înaintea sosirii romanilor pe câțiva kilometri din teritoriul Daciei; istoria noastră a început atunci, demult, la începutul vremurilor, când noi am început să făurim Europa, să cucerim Asia: China, India și chiar Japonia, Anatolia, Sumerul și Asia Mică, Palestina și Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastră, a carpato-danubienilor, pelasgilor, tracilor, GETO-daco-românilor.
Noi, GETO-daco-românii, reprezentăm coloana vertebrală a istoriei lumii contemporane.
(-DACIA.ORG.- Istorie adevărată, popor primordial)
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic - găsit în lume - o zvastică-simbol solar - 6.000 î.d.H.
2. Primele ornamente și măști de aur (pelasgo-geto-tracice) găsite în lume - 3.800 î.d.H. (Karanovo V-VI).
3. 1.600 de tezaure ale regilor traci - cele mai frumoase din lume.
În Iliada, Homer spunea despre traci că „armatele lor străluceau de scuturi de aur și tezaurele lor erau așa de prețioase că regele Priam (rege al Troiei tracice) a putut să ia înapoi, de la greci, capul fiului său mort, numai după ce le-a dat acea faimoasă cupă tracicã de aur.
Toate marile civilizații au înflorit pe văile unor mari fluvii și în special la gurile de vărsare ale acestora: cea egipteanã pe Nil, cea mesopotamiană, între Tigru și Eufrat, cea indiană, pe Ind și Gange, cea chinezã, pe Fluviul Galben, iar cea europeană, cu voia sau fãră voia „marilor profesori” de istorie și arheologie, pe valea Dunării (Istrului, Danubiului) și în special în zona Deltei acesteia.
Acesta este leagănul adevărat al civilizației protoeuropene, în străvechea vatră tracică a Carpaților, a Dunării carpatice.
Aici veneau grecii în antichitate să-și caute Lâna de Aur și bogățiile agricole dunărene.
Aici s-a dezvoltat faimoasa Epocă de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile Dunării și Lăcașul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului.
Uitați-vă pe hartă și veți vedea ce fantastic arată acest spațiu, unde din trupul munților țâșnesc izvoare ce se prefac în râuri, care se desfãșoară ca un evantai spre Dunăre, străbătând văi calme și dealuri molcome, prielnice agriculturii și păstoritului.
De sus, din avion, această rețea hidrografică, având forma de elipsă, seamănă cu un OU al GENEZEI.
Munții de sare, fără de care sunt greu de conceput viața omului și creșterea vitelor, reprezentau în antichitate o bogăție mai mare decât aurul, poate cea mai de seamã bogăție pentru oamenii vechimii, bogăția fără de care viața nu poate exista.
Bogățiile solului și subsolului au fãcut ca spațiul tracic să fie râvnit de triburile și popoarele învecinate - spre acel Eldorado al antichității își orientau dorințele jefuitoare vecinii.
Invadatorii europeni au venit și încă mai vin de la răsărit, mișcările dinspre sud spre nord fiind determinate nu atât de cauze economice, cât de modificări ale climatului, de schimbarea florei și faunei.
Precum orice pom ce dă roade și semințe caută să le răspândeascã în preajmă, așa și neamul nostru, al daco-geto-tracilor, prin triburi prolifice, a rodit și s-a răspândit fie la marginea teritoriului său de viețuire, fie deplasându-se la distanțe mai mari, ajungând până în Asia, ori chiar trecând strâmtorile Bosforului și ale Dardanelelor până în Anatolia;
Așa au ajuns ramano-dardanii să ridice orașul cetate Troia, iar brigii să alcătuiască o „filială” care a luat numele de Frigia; mysii nu erau altceva decât o fărâmă a moesilor din sudul Dunării; mesapii, iapygii și veneții din Italia de răsărit erau surplusuri ale traco-geto-ilirilor din Dalmația și din Panonia (unde a existat statul Rama - pânã la venirea ungurilor, după cum atestã o serie de surse toponimice).
Extinderea neamului carpatodanubian se poate asemăna cu o explozie atomică, avându-și epicentrul acolo, acasă, în
Țara Soarelui, în DAKSHA presanscrită, ariană.
Îi vom gãsi pe strămoși pe râul Hipanis (Bug) și Borystene (Nipru).
Cimmerienii vor fi împinși de sciți spre sud, dar și ei, sciții, se vor topi în marea populație tracică, tracizându-se, lăsând în urma lor doar ... un nume.
Ei, tracii, care se întindeau spre apus până la Oceanul Atlantic, au pătruns și pe Valea Vistulei, întemeind cetăți ca Getidava; alte ramuri ca etruscii și veneții se vor îndrepta spre Valea Padului.
Peninsula Italică au cucerit-o de cel puțin patru ori, ultima dată sub conducerea strălucitorului raman ENEA - plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi) ori, după Homer și Virgilius, de la Troia.
Când Demostene și Ificrate socoteau ca o cinste faptul cã mamele lor fuseseră geto-tracice, când grecii ne ”împrumutau” zeii schimbându-le doar numele, înfruptându-se din plin din miturile și credințele geto-dacilor, cum să nu ridicăm vocea azi, noi, urmașii acelor geto-daco-traci, și să spunem lumii ADEVĂRUL cel adevărat?
De ce să tăcem, umiliți și furați de al nostru trecut glorios din dorința „inteligentă” de a nu ne supăra vecinii?
Cine au fost și cine sunt ei vecinii?!
Niciodată un popor umil și fricos nu a fost respectat, niciodată un iepure nu va sta alături de un lup!
Este timpul să ne trezim, să ne scoatem ochelarii de miopi, primiți de la vecini, și să ne uităm cu mândrie, acolo, departe, în trecut, redescoperindu-ne și mândrindu-ne cu noi înșine.
Nu este nimeni, în toată Europa, care sã aibă o istorie mai veche, mai frumoasă și mai fantastică decât a noastră.
Noi nu trebuie să uităm că suntem aici, pe acest pământ european primii, înaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, înaintea englezilor or slavilor.
Ei toți, nou-veniții, doresc ca noi să nu fi existat; astfel ca ei să aibă toate drepturile!
Ei, veneticii veniți d-aiurea, spun că Transilvania a fost lipsită de populație, iar ei au venit și au locuit-o!
Ei ne încurajează în naivitatea noastră să credem că de fapt noi am apărut dupățțț 106 d.H., prin unirea dintre „doi bărbați Traian și Decebal”, Traian - cuceritor a DOAR 14% din teritoriul Daciei, în urma unui război oricum, fratricid.
E timpul să realizăm că noi avem istoria noastră, cu mii și mii de ani înaintea sosirii romanilor pe câțiva kilometri din teritoriul Daciei; istoria noastră a început atunci, demult, la începutul vremurilor, când noi am început să făurim Europa, să cucerim Asia: China, India și chiar Japonia, Anatolia, Sumerul și Asia Mică, Palestina și Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastră, a carpato-danubienilor, pelasgilor, tracilor, GETO-daco-românilor.
Noi, GETO-daco-românii, reprezentăm coloana vertebrală a istoriei lumii contemporane.
(-DACIA.ORG.- Istorie adevărată, popor primordial)
Comentarii
Trimiteți un comentariu