-=- PELASGII-VLAHI, STRĂMOȘI AI NEAMULUI ROMÂNESC...-=- (Autor, dr. Napoleon Săvescu, partea a X-a)

           - VLAHII, URMAȘI DIRECȚI AI 
PELASGILOR! - 
                                           

                                                                  (partea a X-a)
Teodor de Petra, pe la 530, alcătuind viaţa Sfântului Teodosie cel Mare (529), spunea despre acesta că, pe la anul 465, a întemeiat la răsărit de Bethleem o mănăstire care avea patru biserici, iar într-una din ele, "neamul besilor înălţa în limba lor rugăciunile Stăpânului comun" (Patrologia graeca CXIV, col. 505 C).
     
De o importanţă deosebită considerăm că este și descoperirea faimoaselor manuscrise de la Mânăstirea Sfânta Ecaterina, 1978, manuscrise datând din secolele IV-X d.Hr., care demonstrează că limba besă, beso-tracică, era nu numai o limbă de cult, dar și una de creaţie literară. 

Din secolul al V-lea d.Hr., avem la Constantinopol biserica Vlacherna, unde se pare că a fost înmormântat împăratul Leon I (Thrax), 18 ianuarie 474 d.Hr.
 Termenul Valcherne (ne spune A.Pele în “Vidul demografic și matematica”) este compus din Vlach + elementul grecesc erne, având înţelesul de „urmași ai vlahilor”

Între coasta Dalmată, Drava și Morava au existat Morlacii sau Mauro-Vlahii ( Vlahii negri--Moldovenii de dincolo de Prut, de pe teritoriul Rusiei de azi)
Ei au fost în mare parte înghiţiţi de marea masă a migratorilor slavi. 
Numele lor provenea de la căciulile negre pe care le purtau pe cap. 
Cuvântul BALCAN, este un derivat din tema BLAC (Blah sau Balh) + sufixul – an, Vlah. 

Trebuie să arătăm clar că România de azi s-a format din unirea câtorva din provinciile Geto-Daciei: Transilvania cu Vlahia și Moldova. 

Trebuie să se spună vecinilor noștri că a existat o ţară care se numea Valahia, locuită de vlahi. 

În special în timpul Evului (pe teritoriul ocupat de iugoslavi), megleno-român (pe teritoriul ocupat de bulgari), aromân (pe teritoriul ocupat de greci), geto-daco-român (România de astăzi, plus teritoriul ocupat de ruși, ucrainieni și iugoslavi – Banatul sârbesc)! 

- Latina bătrână, limba priscă, latina vulgata - 
Unitatea lingvistică a acestor dialecte nu poate avea decât o explicaţie: cuceritori romani au întâlnit o populaţie de aceeași limbă. 

Când, nu demult, s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie”ar fi apărut în Sud-Estul Africii. 
Următorul pas uriaș ar fi fost Nordul Egiptului, iar de aici, peninsula balcanică, la… noi! 

Când cei de la Cambridge vorbeau de arienii din zona Carpato-Dunăreană, teoria cromozomală nu apăruse încă. 

Și, din nou, tot de la noi, se desprind două mari grupuri, unul ce se va răspândi spre Est, Indo-Asia, iar celălalt spre estul Europei. Manuscrisul lui Criton.

Dacă cineva ar căuta în arhivele romane, ori în cele de la Vatican, ar găsi manuscrisul lui Criton, doctorul lui Traian, care ne descria pe noi, geto-dacii, în lucrarea lui “Getica”. 
Când poetul roman Ovidiu a fost deportat la Tomis (Constanţa de astăzi, pe ţărmul apusean al Mării Negre), a scris și poeme în limba localnicilor geți, limba tracilor, (în alfabet latin), limbă pe care a putut să o înveţe cu ușurinţă, datorită asemănănării limbii latine cu ea. 
Din păcate, poemul este pierdut pe undeva prin arhivele Vaticanului și nimeni, până în prezent, nu s-a lăsat “convins”în a-l găsi.
                 (Autor, Dr. Napoleon Săvescu)

                          - VA URMA -               

Comentarii