-=- PELASGII-VLAHI, STRĂMOȘI AI NEAMULUI ROMÂNESC...-=- (Autor, dr. Napoleon Săvescu, partea a VIII-a)
- VLAHII, URMAȘI DIRECȚI AI PELASGILOR! -
(partea a VIII-a)
- Bătălia de la Rovine (17 mai 1395) -
Dar... să nu-l uităm pe sultanul Baiazet, supranumit și Fulgerul. Acesta, după ce cucerise Bulgaria, Macedonia, România(de la sud de Dunăre) și Tesalia ( 1391-1393), după ce îl silise pe împăratul Constantinopolului să-i plătească tribut, pleacă în 1398 spre Țara Codrilor, Ţara Vlahilor, în fruntea unei armate formidabile, ca să ne supună.
El, nu cred că a studiat cu atenţie istoria acestui popor Carpato-Dunărean-Pontic.
Și, ca să vă aduc dumneavoastră aminte de aceasta, vă voi spune în căteva cuvinte aceste pagini de istorie glorioasă a strămoșilor noștri.
Pe vremea când Roma era o mică adunătură de câteva sătuleţe, strămoșii noștri,geto-dacii se luptau cu marile imperii ale lumii și….le învingeau.
Nemuritorii geţi - Iordanes ne vorbește de sosirea pe teritoriul nostru (în anul 529 î.d.Hr.) lui Cyrus cel Mare, rege persan, stăpân al unui vast imperiu, întins de la Marea Mediterana și până la Indus.
Forţa lui militară, adevărată mașină de război, concepută pentru a zdrobi orice încercare de rezistenţă,cedează în faţa vechiului popor carpato-dunărean-pontic, iar Cyrus cel Mare moare într-o luptă cu messageţii.
Cincisprezece ani mai târziu, în 514 î.d.Hr., vrând să spele rușinea suferită de înaintașul său, în fruntea a 700.000 de soldaţi, construind un pod de vase din Calcedon și până în Bizanţ, sosește regele persan Darius, fiul lui Histaspe.
El dorea să-i vadă, mai de aproape, pe acei geţi “care se credeau nemuritori” și… a avut ocazia.
La început, Darius a cerut în căsătorie pe fiica lui Antirus, regele geţilor.
Dispreţuind eventuala înrudire, geţii l-au refuzat.
Înfuriat, Darius construiește un alt pod, de astă dată peste Dunăre, pătrunzând pe teritoriul nostru, dar… norocul nu-i surâde.
A fost învins la Tapae și fuge, în grabă mare, fără să se mai oprească în Moesia. Visul lui cel mare i-a fost spulberat de Regele get Antirus (vezi Iordanes).
După moartea lui, fiul său, Xerxes, voind să răzbune insulta tatălui său (ne spune același Iordanes, vezi pag.25), pornește împotriva noastră cu o armată de 1.000.000: 700.000 ostași, 300.000 auxiliari, precum și cu 1.200 de corăbii rostrate și 3.000 de vase de transport.
Ce spuneţi domnilor cititori?…Asemenea forţă armată ridicată împotriva unui popor neînsemnat (cum ne spun unii, astăzi, c-am fi fost)?!...
„Fulgerul“ Baiazid -Baiazet în Ţara Vlahilor
Dar să vedem ce face „Fulgerul“- Baiazid -Baiazet în Ţara Vlahilor, în acel an 1398.
După trecerea Dunării, pe un pod de vase, armata turcă începe să devasteze tot ce îi ieșea în cale.
Ion Mircea cel Mare, zis și ”Cel Bătrân” îl urmărește prin codrii de stejari și, ori de câte ori avea ocazia, îl atacă prin surprindere. Nici gând de luptă în câmp deschis, așa cum visase Baiazet. Sultanul hotărește să se întoarcă “acasă”.
Când ajunge cu armata sa în locurile mlăștinoase numite Rovine (judeţul Ialomiţa de azi), vlahii îl atacă și îl obligă pe măreţul Baiazet să facă ce au făcut și înaintașii lui unguri, adică să fugă lăsându-și oastea în voia lui Alah și a vlahilor.
Ion Mircea cel Mare continuă să-i urmărească pe turci iar la Dunăre începe o altă luptă, turcii fugind peste aceasta, noaptea, fără nici un pod de vase.
Urmărirea continuă și la sudul Dunării, regatul Ţării Vlahilor întinzându-se până la Adrianopol și nu numai.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
(partea a VIII-a)
Dar... să nu-l uităm pe sultanul Baiazet, supranumit și Fulgerul. Acesta, după ce cucerise Bulgaria, Macedonia, România(de la sud de Dunăre) și Tesalia ( 1391-1393), după ce îl silise pe împăratul Constantinopolului să-i plătească tribut, pleacă în 1398 spre Țara Codrilor, Ţara Vlahilor, în fruntea unei armate formidabile, ca să ne supună.
El, nu cred că a studiat cu atenţie istoria acestui popor Carpato-Dunărean-Pontic.
Și, ca să vă aduc dumneavoastră aminte de aceasta, vă voi spune în căteva cuvinte aceste pagini de istorie glorioasă a strămoșilor noștri.
Pe vremea când Roma era o mică adunătură de câteva sătuleţe, strămoșii noștri,geto-dacii se luptau cu marile imperii ale lumii și….le învingeau.
Nemuritorii geţi - Iordanes ne vorbește de sosirea pe teritoriul nostru (în anul 529 î.d.Hr.) lui Cyrus cel Mare, rege persan, stăpân al unui vast imperiu, întins de la Marea Mediterana și până la Indus.
Forţa lui militară, adevărată mașină de război, concepută pentru a zdrobi orice încercare de rezistenţă,cedează în faţa vechiului popor carpato-dunărean-pontic, iar Cyrus cel Mare moare într-o luptă cu messageţii.
Cincisprezece ani mai târziu, în 514 î.d.Hr., vrând să spele rușinea suferită de înaintașul său, în fruntea a 700.000 de soldaţi, construind un pod de vase din Calcedon și până în Bizanţ, sosește regele persan Darius, fiul lui Histaspe.
El dorea să-i vadă, mai de aproape, pe acei geţi “care se credeau nemuritori” și… a avut ocazia.
La început, Darius a cerut în căsătorie pe fiica lui Antirus, regele geţilor.
Dispreţuind eventuala înrudire, geţii l-au refuzat.
Înfuriat, Darius construiește un alt pod, de astă dată peste Dunăre, pătrunzând pe teritoriul nostru, dar… norocul nu-i surâde.
A fost învins la Tapae și fuge, în grabă mare, fără să se mai oprească în Moesia. Visul lui cel mare i-a fost spulberat de Regele get Antirus (vezi Iordanes).
După moartea lui, fiul său, Xerxes, voind să răzbune insulta tatălui său (ne spune același Iordanes, vezi pag.25), pornește împotriva noastră cu o armată de 1.000.000: 700.000 ostași, 300.000 auxiliari, precum și cu 1.200 de corăbii rostrate și 3.000 de vase de transport.
Ce spuneţi domnilor cititori?…Asemenea forţă armată ridicată împotriva unui popor neînsemnat (cum ne spun unii, astăzi, c-am fi fost)?!...
„Fulgerul“ Baiazid -Baiazet în Ţara Vlahilor
Dar să vedem ce face „Fulgerul“- Baiazid -Baiazet în Ţara Vlahilor, în acel an 1398.
După trecerea Dunării, pe un pod de vase, armata turcă începe să devasteze tot ce îi ieșea în cale.
Ion Mircea cel Mare, zis și ”Cel Bătrân” îl urmărește prin codrii de stejari și, ori de câte ori avea ocazia, îl atacă prin surprindere. Nici gând de luptă în câmp deschis, așa cum visase Baiazet. Sultanul hotărește să se întoarcă “acasă”.
Când ajunge cu armata sa în locurile mlăștinoase numite Rovine (judeţul Ialomiţa de azi), vlahii îl atacă și îl obligă pe măreţul Baiazet să facă ce au făcut și înaintașii lui unguri, adică să fugă lăsându-și oastea în voia lui Alah și a vlahilor.
Ion Mircea cel Mare continuă să-i urmărească pe turci iar la Dunăre începe o altă luptă, turcii fugind peste aceasta, noaptea, fără nici un pod de vase.
Urmărirea continuă și la sudul Dunării, regatul Ţării Vlahilor întinzându-se până la Adrianopol și nu numai.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu