-=- PELASGII-VLAHI, STRĂMOȘI AI NEAMULUI ROMÂNESC...-=- (Autor, dr. Napoleon Săvescu, partea a VII-a)
- VLAHII, URMAȘI DIRECȚI AI PELASGILOR! -
(partea a VII-a)
(Bătălia de la POSADA)
Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge, de tot, din ţara noastră.
În 1362, sultanul Aumrad I cucerește partea cea mai mare din provincia “Romania”(din sudul Bulgariei), de la Helespont și până în Balcani și mută reședinţa imperiului Otoman la Adrianopol.
Degeaba i-au adus regii unguri, Andrei al II-lea în 1211 pe Cavalerii Teutoni în Ţara Bârsei; degeaba Bela al IV-lea i-a adus pe Cavalerii Ioaniţi în 1247 în Banat.
Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge din ţara noastră.
Lui Vlad Basarab îi urmează la tronul Valahiei Dan al II-lea, de care se plângea Sigismund rege al Ungariei.
Din puţinele cuvinte ale regelui, cuprinse în această diplomă(“A Szorenyi Bansag”,vol.III, p.10, anul 1390), și anume că “armata lui Dan a fost puternică”, aflăm că domnitorul Dan al II-lea, a pătruns cu armata în Banat, a bătut trupele ungurești de aici și și-a reluat stăpânirea nu numai asupra Severinului, dar și a districtului Mihadiei.
Anii trec, dar…lumea nu se schimbă.
La numai câţiva ani, la conducerea ţării Vlahilor sosește Ion Mircea cel Mare (numit de unii cel Bătrân).
Acesta, în 1392, îl învinge, la Pazata, pe regele Ungariei, Sigismund, iar 6 ani mai târziu, în 1398 pe sultanul Baiazet, Fulgerul, la Rovine.
Nu am să înţeleg niciodată de ce istoricilor noștri le este parcă rușine să folosească numele de Valahia, Ţara Vlahilor, domnitorul Vlahilor, folosind însă incorect termenul de Ţara Românească.
Aceasta nu a existat atunci și nu poate fi găsită, menţionată astfel, în nici un document al vremurilor respective.
De ce să ne înșelăm pe noi, de ce să-i înșelăm pe alţii, dar mai ales DE CE SĂ NE ÎNȘELE ALȚII?
Oare nu tocmai pentru a lăsa impresia că am..dispărut, pur și simplu, pentru 1.000 de ani?!...
Pe atunci a existat o Românie, la sudul Bulgariei, așa cum am menţionat mai sus și atât.
Dar să ne întoarcem la anul 1392, anul când regele Ungariei, Sigismund, își propune să realizeze planurile fantastice ale lui Carol Robert și Ludovic cel Mare, anume să cucerească Ţara Vlahilor.
După ce a strâns o armată puternică, atât din Ungaria cât și din Germania, Sigismund pătrunde în Ţara Vlahilor.
Dar aceștia, folosind aceleași tactici de luptă învăţate de la Sstrăbunii geto-daci, îi lasă să pătrundă pe teritoriul Valahiei, să cutreiere și să devasteze în lung și în lat tot ce doresc, în timp ce ei se retrag în munţi.
Sigismund, ajungând la fortăreaţa de la Turnu (numită de ei Nicopolul cel Mic), o cuceresc.
Întorcându-se acasă, fericiţi că au repurtat astfel de victorii, trecând prin munţii, numiţi de popor Pazata (POSADA), drumul le-a fost închis de o mulţime de arbori tăiaţi și au fost atacaţi de vlahi, care îl aveau în fruntea lor pe Ion Mircea cel Mare.
Soarta lor nu s-a deosebit cu nimic de a armatei lui Carol Robert de Anjou.
Acestea sunt cele trei mari expediţii ale regatului Ungariei îndreptate împotriva Ţării Vlahilor.
Rezultatul acestora: un mare dezastru… pentru unguri.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
(partea a VII-a)
Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge, de tot, din ţara noastră.
În 1362, sultanul Aumrad I cucerește partea cea mai mare din provincia “Romania”(din sudul Bulgariei), de la Helespont și până în Balcani și mută reședinţa imperiului Otoman la Adrianopol.
Degeaba i-au adus regii unguri, Andrei al II-lea în 1211 pe Cavalerii Teutoni în Ţara Bârsei; degeaba Bela al IV-lea i-a adus pe Cavalerii Ioaniţi în 1247 în Banat.
Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge din ţara noastră.
Lui Vlad Basarab îi urmează la tronul Valahiei Dan al II-lea, de care se plângea Sigismund rege al Ungariei.
Din puţinele cuvinte ale regelui, cuprinse în această diplomă(“A Szorenyi Bansag”,vol.III, p.10, anul 1390), și anume că “armata lui Dan a fost puternică”, aflăm că domnitorul Dan al II-lea, a pătruns cu armata în Banat, a bătut trupele ungurești de aici și și-a reluat stăpânirea nu numai asupra Severinului, dar și a districtului Mihadiei.
Anii trec, dar…lumea nu se schimbă.
La numai câţiva ani, la conducerea ţării Vlahilor sosește Ion Mircea cel Mare (numit de unii cel Bătrân).
Acesta, în 1392, îl învinge, la Pazata, pe regele Ungariei, Sigismund, iar 6 ani mai târziu, în 1398 pe sultanul Baiazet, Fulgerul, la Rovine.
Nu am să înţeleg niciodată de ce istoricilor noștri le este parcă rușine să folosească numele de Valahia, Ţara Vlahilor, domnitorul Vlahilor, folosind însă incorect termenul de Ţara Românească.
Aceasta nu a existat atunci și nu poate fi găsită, menţionată astfel, în nici un document al vremurilor respective.
De ce să ne înșelăm pe noi, de ce să-i înșelăm pe alţii, dar mai ales DE CE SĂ NE ÎNȘELE ALȚII?
Oare nu tocmai pentru a lăsa impresia că am..dispărut, pur și simplu, pentru 1.000 de ani?!...
Pe atunci a existat o Românie, la sudul Bulgariei, așa cum am menţionat mai sus și atât.
Dar să ne întoarcem la anul 1392, anul când regele Ungariei, Sigismund, își propune să realizeze planurile fantastice ale lui Carol Robert și Ludovic cel Mare, anume să cucerească Ţara Vlahilor.
După ce a strâns o armată puternică, atât din Ungaria cât și din Germania, Sigismund pătrunde în Ţara Vlahilor.
Dar aceștia, folosind aceleași tactici de luptă învăţate de la Sstrăbunii geto-daci, îi lasă să pătrundă pe teritoriul Valahiei, să cutreiere și să devasteze în lung și în lat tot ce doresc, în timp ce ei se retrag în munţi.
Sigismund, ajungând la fortăreaţa de la Turnu (numită de ei Nicopolul cel Mic), o cuceresc.
Întorcându-se acasă, fericiţi că au repurtat astfel de victorii, trecând prin munţii, numiţi de popor Pazata (POSADA), drumul le-a fost închis de o mulţime de arbori tăiaţi și au fost atacaţi de vlahi, care îl aveau în fruntea lor pe Ion Mircea cel Mare.
Soarta lor nu s-a deosebit cu nimic de a armatei lui Carol Robert de Anjou.
Acestea sunt cele trei mari expediţii ale regatului Ungariei îndreptate împotriva Ţării Vlahilor.
Rezultatul acestora: un mare dezastru… pentru unguri.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu