-=- PELASGII-VLAHI, STRĂMOȘI AI NEAMULUI ROMÂNESC...-=- (Autor, dr. Napoleon Săvescu, partea a VI-a)
- VLAHII, URMAȘI DIRECȚI AI PELASGILOR! -
(partea a VI-a)
(în imagine, BASARAB I - BASARAB CEL MARE)
Unii oameni, în necunoștinţă de cauză, dar și mulţi în cunoștinţă de cauză, dar rău intenționați, consideră că vlahii sunt orice, numai români nu.
Ei uită că a existat o Țară a Vlahilor, care se numea Vlahia. Locuitorii acesteia, în anul 1330, 10-13 noiembrie, avându-l domnitor pe Basarab cel Mare, fiul lui Tugomir (banul Severinului) îi învingea, rău de tot, pe ungurii care îl aveau în fruntea lor pe Carol Robert De Anjou.
Timp de patru zile, de sâmbătă și până marţi, au căzut “bravii”cotropitori unguri; cădeau fără alegere, tineri și bătrâni, principi și înalţi demnitari ai statului ungar, sub braţele înarmate ale luptătorilor Vlahi.
A căzut episcopul Andrei, prepozitul episcopiei de Alba, vicecancelarul regelui, prepozitul episcopiei din Poșoga, Mihai, cât și prepozitul episcopiei din Alba Iulia, Nicolae.
Regele Carol Robert abia a putut scăpa cu viaţă, pierzându-și și sigiliul.
Cum am fi putut, oare, să-i batem pe unguri așa de rău dacă, după cum spun unii istorici, nu existam ca... popor!?
Istoria vlahilor – o istorie cu sânge.
Ca lucrurile să se încurce și mai mult, câţiva ani mai târziu , în 1369 Vlad I Basarab îl va învinge chiar și mai rău pe Ludovic al Ungariei, fiul lui Carol Robert, venit și el cu dorinţe de expansiune și răzbunare.
Același domn Valah a mai purtat războaie fericite contra turcilor și bulgarilor; în 1368, el a înaintat victorios pănă la Târnova, iar în anul 1369 cucerește Vidinul, alungând garnizoana ungurească de acolo (vezi Documente Hurmuzaki, p.154).
În acele timpuri, teritoriul administrativ al cetăţii Vidinului cuprindea aproape jumătate din Bulgaria ( Dobrogea nefăcând, atunci, parte din Bulgaria).
Fratele lui Vlad, Radu, era guvernatorul Severinului.
Dorinţa lui Ludovic de Anjou de a extinde catolicismul de la Marea Sardiniei până la Marea Neagră și să domnească peste Italia, Ungaria, Polonia, Litvania, Moldova, Ţara Vlahilor și întreaga Peninsulă Balcanică nu s-a împlinit.
El a primit ajutor de la Papa Clement VI-lea.
Dar ”războiul cel sfânt” asupra schismaticilor, necatolicilor, pregătit 13 ani de Ludovic, pentru care făcuse și jurământ la mormântul regelui Ladislau cel sfânt, îl va pierde în faţa vlahilor.
Dionisie Fotino, fost secretar la Vodă Caragea, a scris despre această victorie în Istoria Daciei, publicată în anii 1818-1819. Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge din ţara noastră.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
(partea a VI-a)
Unii oameni, în necunoștinţă de cauză, dar și mulţi în cunoștinţă de cauză, dar rău intenționați, consideră că vlahii sunt orice, numai români nu.
Ei uită că a existat o Țară a Vlahilor, care se numea Vlahia. Locuitorii acesteia, în anul 1330, 10-13 noiembrie, avându-l domnitor pe Basarab cel Mare, fiul lui Tugomir (banul Severinului) îi învingea, rău de tot, pe ungurii care îl aveau în fruntea lor pe Carol Robert De Anjou.
Timp de patru zile, de sâmbătă și până marţi, au căzut “bravii”cotropitori unguri; cădeau fără alegere, tineri și bătrâni, principi și înalţi demnitari ai statului ungar, sub braţele înarmate ale luptătorilor Vlahi.
A căzut episcopul Andrei, prepozitul episcopiei de Alba, vicecancelarul regelui, prepozitul episcopiei din Poșoga, Mihai, cât și prepozitul episcopiei din Alba Iulia, Nicolae.
Regele Carol Robert abia a putut scăpa cu viaţă, pierzându-și și sigiliul.
Cum am fi putut, oare, să-i batem pe unguri așa de rău dacă, după cum spun unii istorici, nu existam ca... popor!?
Istoria vlahilor – o istorie cu sânge.
Ca lucrurile să se încurce și mai mult, câţiva ani mai târziu , în 1369 Vlad I Basarab îl va învinge chiar și mai rău pe Ludovic al Ungariei, fiul lui Carol Robert, venit și el cu dorinţe de expansiune și răzbunare.
Același domn Valah a mai purtat războaie fericite contra turcilor și bulgarilor; în 1368, el a înaintat victorios pănă la Târnova, iar în anul 1369 cucerește Vidinul, alungând garnizoana ungurească de acolo (vezi Documente Hurmuzaki, p.154).
În acele timpuri, teritoriul administrativ al cetăţii Vidinului cuprindea aproape jumătate din Bulgaria ( Dobrogea nefăcând, atunci, parte din Bulgaria).
Fratele lui Vlad, Radu, era guvernatorul Severinului.
Dorinţa lui Ludovic de Anjou de a extinde catolicismul de la Marea Sardiniei până la Marea Neagră și să domnească peste Italia, Ungaria, Polonia, Litvania, Moldova, Ţara Vlahilor și întreaga Peninsulă Balcanică nu s-a împlinit.
El a primit ajutor de la Papa Clement VI-lea.
Dar ”războiul cel sfânt” asupra schismaticilor, necatolicilor, pregătit 13 ani de Ludovic, pentru care făcuse și jurământ la mormântul regelui Ladislau cel sfânt, îl va pierde în faţa vlahilor.
Dionisie Fotino, fost secretar la Vodă Caragea, a scris despre această victorie în Istoria Daciei, publicată în anii 1818-1819. Nimic și nimeni nu a putut și nu va putea să ne alunge din ţara noastră.
(Autor, Dr. Napoleon Săvescu)
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu