Un domn povestește cum în fiecare dimineață , plecând la serviciu spre stația tramvaiului 41 , întâlnește un nonagenar, un cerșetor, ce stătea pe un scaun cu trei picioare.
Într-o zi îi pune 10 lei în cutia de carton și-l întreabă ” ce mai faceți ?” Abia șoptit bătrânul răspunde, aproape conspirativ, că „stă de șase”.
„Păi de ce ?” întreabă omul curios.
„De prost” răspunde bătrânul. Apoi începe să povestească ...
„La noi în sat , când se iese la furat, cel mai prost și mototol ”stă de șase”, iar ăia mai voinici și mai sprinteni sar gardul și îndeasă în saci . Era unul, Liță Perniță, copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă.
Ta-su' avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, ca nu care cumva să vie
ta-su' să ne prindă.
Când ieșeam cu traistele pline îi dădeam și lui o fructă, că ăla care stă de șase primește mai puțin.
Așa de prost era... că se bucura de gutuia furată din curtea lui!
Așa și noi, românii, stăm cu toții ”de șase” .
O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși, cot la cot cu străinii.
Încă nu știm că, de 30 de ani încoace, pe toți ne cheamă Liță Perniță ...
(ROMÂNIA ESTE ȚARA MEA, ROMÂNIA TE IUBESC)
Comentarii
Trimiteți un comentariu