-=- DITRĂUL și NEM, NEM, SOHA...-=- (de la Mihai Tîrnoveanu)

                  Ditrăul si ”Nem, nem, soha”...


   Am tot vorbit despre cei doi brutari din Sri Lanka. 
Foarte probabil, dar și mai mult ca sigur, același lucru s-ar fi întâmplat si cu doi români din Bacău, spre exemplu, dacă s-ar fi angajat la brutăria din Ditrău. 

Haideți, de exemplu, să ne uităm puțin în ochii acelui om, ROMÂN, care trage Clopotul din curtea unei biserici ortodoxe din jud.Covasna. 

El este unul dintre ultimii români din Vârghis, jud. Covasna, acolo unde odată erau sute de români. 
Acum mai sunt în Vârghiș 4 oameni care mai vorbesc românește. 

Să ne aducem aminte și de sutele de profesori de la școlile românești care au fost alungați după 1989 din Covasna, Harghita si Mures în urma segregării invățământului pe criterii etnice, proces început de Mihail Șora în 1990 pe vremea când era ministrul învățământului în guvernul bolșevic Petre Roman. 

Să ne aducem aminte de ”Nem, nem, soha” (Nu, nu, niciodată),
 sloganul revizionist care nu recunoaște că Ardealul este PĂMÂNT ROMÂNESC. 

La acest slogan se rezumă politica maghiară, de aici vine intoleranța, din această enclavizare etnică, mai ales la nivel mental, ruptă de realitatea că teritoriile în care trăiesc si etnici maghiari, apartin României. 

Din acest slogan s-a născut si conceptul fals de ”ținut secuiesc”, zonă imaginară în care ar trebui să trăiască și stăpânească doar cei de etnie maghiară. 

Sunt locuri întregi în care nu se mai vorbește deloc limba română, oamenii de acolo având în subconștientul lor impresia că trăiesc în Ungaria, canalele mass- media si cele politice, transmitându-le exclusiv mesaje care nu au nicio legatură cu România, cu Statul Român. 

Ca turisti puteti trece pe la ei, vi se întinde politicos un kurtos-kolac sau un gulaș, dar ia incercați să vă stabiliți, să munciți sau să cumpărati o bucată de pămant pe la Cristuru Secuiesc de exemplu, să vedeți atunci cum se schimbă radical situația, căci Nem, nem soha este de o actualitate cruntă.
                                                          (autor, Mihai Tîrnoveanu)

Comentarii