Diktatul de la Viena: Drama Ardealului de Nord
Ferenczy Gyorgy, „Golgota in Transilvania” 1941 :
”…Vin refugiați români.
Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, să-și caute un cămin nou, părăsind pământul moșilor și strămoșilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieți întregi, ca undeva, departe de pământul natal, să înceapă o viață nouă… În teritoriile ocupate, oamenii sunt arestați cu sutele, sunt loviți, bătuți, torturați…”
DICTATUL DE LA VIENA:
La 30 august 1940, României i-a fost impus criminalul dictat de la Viena.
Drept urmare, cu sprijinul Germaniei fasciste, Ungaria a cotropit o parte a străvechiului pământ geto-dac-românesc al Transilvaniei.
Un teritoriu în suprafață de 43.492 km, cu o populație de 2.609.007 locuitori – mai mult de jumătate fiind români și numai 37% maghiari si secui! – intră sub dominația Budapestei fascisto-hortyste.
Între septembrie 1940 – octombrie 1944, pentru românii aflați sub ocupația ungară viața de zi cu zi s-a transformat într-o necontenită si cutremurătoare tragedie. La propriu!
Pe plaiurile străbune românești din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci fapte greu de imaginat: crime în masă; asasinate individuale; atrocități dintre cele mai abominabile.
Acestui genocid i se adaugau: exploatarea nemiloasă, dupa un program dinainte stabilit, a bogațiilor naturale, jefuire sistematică și crunta persecutare a românilor, măsuri de maghiarizare forțată și deznaționalizare a românilor, distrugerea învățământului românesc și a Credinței Ortodoxe.
Referindu-se la dictatul de la Viena , ziaristul maghiar Ferenczy Gyorgy (refugiat din Cluj, ulterior intrării trupelor ungare in Ardeal, descendent al unei vechi familii de maghiari și secui autentici) spunea, în lucrarea sa „Golgotă în Transilvania”, aparută în primăvara anului1941, că acesta a fost „considerat de cei interesati ca un mare sacrificiu al României, care a fost chipurile, absolut necesar în vederea menținerii echilibrului, armoniei si păcii în bazinul Dunării”, dar el fiind în fapt o „nedreptate strigătoare la cer, pe placul a 968.371 secui și unguri, prin care 1.304.898 romani, respectiv 1.635.218 de cetățeni români de naționalitate nemaghiara au ajuns sub stăpânire ungară, situație care nu concorda deloc cu principiile etnice”.
Același intelectual maghiar spunea, în continuare, că „pământul mândru al Ardealului s-a transformat într-o Golgotă tristă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente.
Oamenii sunt arestați cu sutele și miile, sunt bătuți, sunt torturați în moduri cumplite. Asasinatele și execuțiile se țin lanț, toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi născut români”.
Cazul lui Ferenczy Gyorgy nu este însă singular.
Și alte personalități maghiare, chiar și unele autorități ale statului ungar au recunoscut vinovația armatei ungare și a civililor maghiari, miile asasinatele comise în Nordul Transilvaniei.
Conform unui raport din 3 octombrie al ministrului român la Budapesta, contele G.Bethlem a declarat că persecuțiile contra românilor „sunt infioratoare” și că „autoritățile militare taie și spânzură, nevoind să asculte ordinele moderatoare date de guvernul ungar”.
Într-un alt document diplomatic, o notă din 28 octombrie 1940, se afirma că și în cadrul unor cercuri responsabile maghiare măsurile antiromânești sunt considerate excesive, iar masacrul din localitatea IP absolut inuman.
De o manieră fără echivoc, prin cuvinte seci și totodată sugestive, aceeași situație este descrisă de un document al Biroului de Contrainformații al Secției a II-a a Marelui Stat Major Român în 1945, intitulat „Studiu documentar asupra atrocităților comise de unguri față de populația română din Ardeal în timpul de la 1940 și până la 1945”.
Se apreicază că în toata perioada ocupației partii de nord a Transilvaniei „toate manifestările ungurilor față de populația românească din acest teritoriu au fost animate de dorința de a răzbuna o pretinsă nedreptate istorică ce li s-ar fi cauzat prin tratatul de la Trianon și de ura implacabilă împotriva a tot ce este românesc, întreținută și transmisă timp de veacuri printr-o imensă propagandă șovină, antiromânească.”
Opinia publică românească a fost cel mai mult șocată de asasinatele din nordul Transilvaniei; din documentele vremii rezultând barbaria comportamentului ocupantului maghiar și încadrarea faptelor criminale într-un plan general de purificare etnică.
Și toate acestea în ciuda înțelegerilor făcute în contextul retragerii fără consecințe, a administrației românești din Ardealul de Nord.
Această ticăloșie a Ungariei, niciodată nu se va mai repeta, d-le Orban Viktor!!!
De la Diktatul de la Viena au trecut, iată, 80 de ani, iar strigătele de durere ale românilor torturați și asupriți de ceea ce a urmat, nu ne lasă să uităm ce s-a întâmplat atunci, în numele unei ”dreptăți” stabilite de dictaturi naziste revanșarde și inumane, spălate cu multă agresivitate la ”Instruirea anuală internațională de la Tușnad, ce a luat naștere sub ochii „blânzi” ai lui Băsescu, Ponta și Dragnea !!!
Și asta se perpetuează și-n zilele acestea, doar
pentru voturile murdare ale UDMR-ului oportunist, care nu se declară nici macar partid politic, fiind și acționând total ilegal pe scena politică.
Actele criminale din acea vreme, de exemplu masacrul de la Ip, au lăsat urme adânci asupra românilor ardeleni, însa politica lui Orban Viktor și ai săi, astăzi răstălmăcesc, fără urmă de rușine, adevărul și emit tot felul de pretenții: chiar rediscutarea Tratatului de la Trianon, reabilitarea revizionistului Wass Albert sau autonomia teritorială pe criteriul apartenenței la o etnie.
Ei „uită” să-și reamintească de acele atrocități comise când au avut ocazia să fie stăpâni vremelnici pe un teritoriu care niciodată nu a fost al lor.
Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase, 27 deposturi radio-tv, locale si zeci de site-uri politice, „Universitae” de la Tușnad, toate laolaltă bombardează mincinos opinia publică națională și internațională cu o istorie trunchiată, care prezintă „drama maghiarilor rămași în afara patriei mamă”.
Dar nu scot o vorba despre atrocitățile comise împotriva a tot ce însemna român în Transilvania.
Această propagandă perversă care inoculează în conștiința tinerilor maghiari o alta lume, o altă FALSĂ istorie, face apologia unor criminali de război, care stimuleaza sentimente naționaliste revanșarde, nu-si mai au locul într-o Europă unită, modernă, cladită pe rațiune și înțelegere, ne obligă să nu uităm aceste triste evenimente care se petrec, iar și din nou sub ochii nostri!
Ferenczy Gyorgy, „Golgota in Transilvania” 1941 :
”…Vin refugiați români.
Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, să-și caute un cămin nou, părăsind pământul moșilor și strămoșilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieți întregi, ca undeva, departe de pământul natal, să înceapă o viață nouă… În teritoriile ocupate, oamenii sunt arestați cu sutele, sunt loviți, bătuți, torturați…”
DICTATUL DE LA VIENA:
La 30 august 1940, României i-a fost impus criminalul dictat de la Viena.
Drept urmare, cu sprijinul Germaniei fasciste, Ungaria a cotropit o parte a străvechiului pământ geto-dac-românesc al Transilvaniei.
Un teritoriu în suprafață de 43.492 km, cu o populație de 2.609.007 locuitori – mai mult de jumătate fiind români și numai 37% maghiari si secui! – intră sub dominația Budapestei fascisto-hortyste.
Între septembrie 1940 – octombrie 1944, pentru românii aflați sub ocupația ungară viața de zi cu zi s-a transformat într-o necontenită si cutremurătoare tragedie. La propriu!
Pe plaiurile străbune românești din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci fapte greu de imaginat: crime în masă; asasinate individuale; atrocități dintre cele mai abominabile.
Acestui genocid i se adaugau: exploatarea nemiloasă, dupa un program dinainte stabilit, a bogațiilor naturale, jefuire sistematică și crunta persecutare a românilor, măsuri de maghiarizare forțată și deznaționalizare a românilor, distrugerea învățământului românesc și a Credinței Ortodoxe.
Referindu-se la dictatul de la Viena , ziaristul maghiar Ferenczy Gyorgy (refugiat din Cluj, ulterior intrării trupelor ungare in Ardeal, descendent al unei vechi familii de maghiari și secui autentici) spunea, în lucrarea sa „Golgotă în Transilvania”, aparută în primăvara anului1941, că acesta a fost „considerat de cei interesati ca un mare sacrificiu al României, care a fost chipurile, absolut necesar în vederea menținerii echilibrului, armoniei si păcii în bazinul Dunării”, dar el fiind în fapt o „nedreptate strigătoare la cer, pe placul a 968.371 secui și unguri, prin care 1.304.898 romani, respectiv 1.635.218 de cetățeni români de naționalitate nemaghiara au ajuns sub stăpânire ungară, situație care nu concorda deloc cu principiile etnice”.
Același intelectual maghiar spunea, în continuare, că „pământul mândru al Ardealului s-a transformat într-o Golgotă tristă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente.
Oamenii sunt arestați cu sutele și miile, sunt bătuți, sunt torturați în moduri cumplite. Asasinatele și execuțiile se țin lanț, toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi născut români”.
Cazul lui Ferenczy Gyorgy nu este însă singular.
Și alte personalități maghiare, chiar și unele autorități ale statului ungar au recunoscut vinovația armatei ungare și a civililor maghiari, miile asasinatele comise în Nordul Transilvaniei.
Conform unui raport din 3 octombrie al ministrului român la Budapesta, contele G.Bethlem a declarat că persecuțiile contra românilor „sunt infioratoare” și că „autoritățile militare taie și spânzură, nevoind să asculte ordinele moderatoare date de guvernul ungar”.
Într-un alt document diplomatic, o notă din 28 octombrie 1940, se afirma că și în cadrul unor cercuri responsabile maghiare măsurile antiromânești sunt considerate excesive, iar masacrul din localitatea IP absolut inuman.
De o manieră fără echivoc, prin cuvinte seci și totodată sugestive, aceeași situație este descrisă de un document al Biroului de Contrainformații al Secției a II-a a Marelui Stat Major Român în 1945, intitulat „Studiu documentar asupra atrocităților comise de unguri față de populația română din Ardeal în timpul de la 1940 și până la 1945”.
Se apreicază că în toata perioada ocupației partii de nord a Transilvaniei „toate manifestările ungurilor față de populația românească din acest teritoriu au fost animate de dorința de a răzbuna o pretinsă nedreptate istorică ce li s-ar fi cauzat prin tratatul de la Trianon și de ura implacabilă împotriva a tot ce este românesc, întreținută și transmisă timp de veacuri printr-o imensă propagandă șovină, antiromânească.”
Opinia publică românească a fost cel mai mult șocată de asasinatele din nordul Transilvaniei; din documentele vremii rezultând barbaria comportamentului ocupantului maghiar și încadrarea faptelor criminale într-un plan general de purificare etnică.
Și toate acestea în ciuda înțelegerilor făcute în contextul retragerii fără consecințe, a administrației românești din Ardealul de Nord.
Această ticăloșie a Ungariei, niciodată nu se va mai repeta, d-le Orban Viktor!!!
De la Diktatul de la Viena au trecut, iată, 80 de ani, iar strigătele de durere ale românilor torturați și asupriți de ceea ce a urmat, nu ne lasă să uităm ce s-a întâmplat atunci, în numele unei ”dreptăți” stabilite de dictaturi naziste revanșarde și inumane, spălate cu multă agresivitate la ”Instruirea anuală internațională de la Tușnad, ce a luat naștere sub ochii „blânzi” ai lui Băsescu, Ponta și Dragnea !!!
Și asta se perpetuează și-n zilele acestea, doar
pentru voturile murdare ale UDMR-ului oportunist, care nu se declară nici macar partid politic, fiind și acționând total ilegal pe scena politică.
Actele criminale din acea vreme, de exemplu masacrul de la Ip, au lăsat urme adânci asupra românilor ardeleni, însa politica lui Orban Viktor și ai săi, astăzi răstălmăcesc, fără urmă de rușine, adevărul și emit tot felul de pretenții: chiar rediscutarea Tratatului de la Trianon, reabilitarea revizionistului Wass Albert sau autonomia teritorială pe criteriul apartenenței la o etnie.
Ei „uită” să-și reamintească de acele atrocități comise când au avut ocazia să fie stăpâni vremelnici pe un teritoriu care niciodată nu a fost al lor.
Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase, 27 deposturi radio-tv, locale si zeci de site-uri politice, „Universitae” de la Tușnad, toate laolaltă bombardează mincinos opinia publică națională și internațională cu o istorie trunchiată, care prezintă „drama maghiarilor rămași în afara patriei mamă”.
Dar nu scot o vorba despre atrocitățile comise împotriva a tot ce însemna român în Transilvania.
Această propagandă perversă care inoculează în conștiința tinerilor maghiari o alta lume, o altă FALSĂ istorie, face apologia unor criminali de război, care stimuleaza sentimente naționaliste revanșarde, nu-si mai au locul într-o Europă unită, modernă, cladită pe rațiune și înțelegere, ne obligă să nu uităm aceste triste evenimente care se petrec, iar și din nou sub ochii nostri!
Comentarii
Trimiteți un comentariu