-- ZIUA LUPULUI --
În tradiţia străveche, geto-dacă-românească, între
13 noiembrie şi 6 decembrie au loc o serie de sărbători precreștine şi obiceiuri foarte vechi, cunoscute sub numele de Filipii de Toamnă .
Acestea nu sunt legate de sezoanele agricole sau pastorale, ci de credinţa străveche în reînnoirea periodică a Timpului şi în supremaţia Luminii asupra Întunericului.
Sfârşitul de noiembrie la români a fost identificat de către etnologi cu Sfârșitul Anului Geto-Dacic.
Sărbătorile, dedicate animalului sacru al dacilor, LUPUL, au fost asimilate apoi de tradiţia creştină.
Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), Gădineţii (12-16 noiembrie), continuă cu Filipul cel Şchiop sau Ovidenia (21 noiembrie) şi se încheie cu Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) şi Ziua Sfântului Nicolae (6 decembrie).
Gădinet este numele divinităţii iernii, Lupul, la fel cum Căluş este numele divinităţii verii, calul, celebrat la Rusalii.
Filipii sunt personificări divine ale lupului.
Simbolul lupului apare în numeroase tradiţii spirituale ale lumii. Atunci când este considerat divinitatea iernii şi a nopţii valorizarea sa devine pozitivă.
Faptul că lupul vede noaptea, îl transformă în simbol al Luminii, cu caracteristici solare, de erou războinic şi strămoş mitic.
Simbolistica sa are un caracter iniţiatic, dându-i lupului un rol de călăuză.
Lupul este singura vietate sălbatică pe care nimeni nu o poate dresa şi nu întâmplător a devenit totemul ocrotitor al Geto-Dacilor.
Caracteristice acestei perioade în care credinţe din negura timpului s-au grefat pe ritualul creştin ortodox sunt obiceiurile, actele rituale şi practicile magice de alungare a duhurilor rele, despre care se crede că încep să capete putere pe măsură ce ziua scade şi intrăm în iarnă.
Acestea celebrează începutul în fapt al iernii.
Ritualurile magice desfăşurate acum au rol de protecţie şi de redare a încrederii.
Prin intermediul acestora, duhurile rele, care încep să apară la adăpostul nopţilor lungi, pot fi înlăturate cu uşurinţă.
Tradiţia populară menţionează peste 35 de sărbători dedicate LUPULUI (conform lui I.A. Candrea în lucrarea „Iarba fiarelor”), ceea ce arată importanţa lui în tradiţia românească.
Imaginea lupului apare pe multe obiecte arheologice şi este considerat simbolul sanctuarelor GETO-DACICE.
Steagul GETO-DACILOR, balaurul cu cap de lup, este unic în lume.
13 noiembrie şi 6 decembrie au loc o serie de sărbători precreștine şi obiceiuri foarte vechi, cunoscute sub numele de Filipii de Toamnă .
Acestea nu sunt legate de sezoanele agricole sau pastorale, ci de credinţa străveche în reînnoirea periodică a Timpului şi în supremaţia Luminii asupra Întunericului.
Sfârşitul de noiembrie la români a fost identificat de către etnologi cu Sfârșitul Anului Geto-Dacic.
Sărbătorile, dedicate animalului sacru al dacilor, LUPUL, au fost asimilate apoi de tradiţia creştină.
Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), Gădineţii (12-16 noiembrie), continuă cu Filipul cel Şchiop sau Ovidenia (21 noiembrie) şi se încheie cu Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) şi Ziua Sfântului Nicolae (6 decembrie).
Gădinet este numele divinităţii iernii, Lupul, la fel cum Căluş este numele divinităţii verii, calul, celebrat la Rusalii.
Filipii sunt personificări divine ale lupului.
Simbolul lupului apare în numeroase tradiţii spirituale ale lumii. Atunci când este considerat divinitatea iernii şi a nopţii valorizarea sa devine pozitivă.
Faptul că lupul vede noaptea, îl transformă în simbol al Luminii, cu caracteristici solare, de erou războinic şi strămoş mitic.
Simbolistica sa are un caracter iniţiatic, dându-i lupului un rol de călăuză.
Lupul este singura vietate sălbatică pe care nimeni nu o poate dresa şi nu întâmplător a devenit totemul ocrotitor al Geto-Dacilor.
Caracteristice acestei perioade în care credinţe din negura timpului s-au grefat pe ritualul creştin ortodox sunt obiceiurile, actele rituale şi practicile magice de alungare a duhurilor rele, despre care se crede că încep să capete putere pe măsură ce ziua scade şi intrăm în iarnă.
Acestea celebrează începutul în fapt al iernii.
Ritualurile magice desfăşurate acum au rol de protecţie şi de redare a încrederii.
Prin intermediul acestora, duhurile rele, care încep să apară la adăpostul nopţilor lungi, pot fi înlăturate cu uşurinţă.
Tradiţia populară menţionează peste 35 de sărbători dedicate LUPULUI (conform lui I.A. Candrea în lucrarea „Iarba fiarelor”), ceea ce arată importanţa lui în tradiţia românească.
Imaginea lupului apare pe multe obiecte arheologice şi este considerat simbolul sanctuarelor GETO-DACICE.
Steagul GETO-DACILOR, balaurul cu cap de lup, este unic în lume.
Comentarii
Trimiteți un comentariu