Nicolae Densușianu a scris o lucrare monumentală la începutul secolului XX, numită „Dacia preistorică”.
Aici sunt menționați, pentru prima dată, titanii și giganții de pe teritoriul țării noastre, despre care se vorbeste în scrierile autorilor antici…
Dacă Pământul ar vorbi, ne-ar spune o poveste cutremurătoare. Ne-ar vorbi despre sine și despre noi, despre lunga-i călătorie prin spațiu și timp, despre luptele duse intru stăpânirea bogățiilor sale, despre tributul de sânge și lacrimi plătit cotropitorilor-zei.
Dacă Geto-Dacia ar vorbi, ne-ar povesti despre măreția scufundată în oceanul uitării, despre cumplitul adevăr îngropat, despre moștenirea blestemată a poporului său și despre vremurile tulburi ce vor veni.
Ne-ar vorbi despre Titani, despre Giganți și despre toți cei înfierați. Și astfel am înțelege, în sfârșit, de ce noi și nu alții a trebuit să îndurăm prigoana necontenită.
Am întelege, în ultimul ceas, dincolo de orice îndoială, care e rostul nostru și, poate, că am reuși să punem capăt zbuciumului ce se repeta obsesiv, ca o zi întunecată de iarnă, pe care o tot înduram, mereu de la capăt, de mii de ani.
Sau poate ca a sosit vremea eliberării și lanțurile vor pica de la sine.
Spiritele adormite se vor trezi din lungul somn hipnotic, cerându-și dreptul la ființare.
Nicolae Densușianu, autorul misterioasei lucrări “Dacia preistorică”, a fost fără doar și poate, un inițiat.
Densușianu a reușit să adune la un loc toate dovezile originilor noastre, iar argumentele sale sunt toate o palmă usturătoare pe obrazul gros al academicienilor de carton.
Pentru ca nu-l pot combate, sau ignora.
Dar chiar acei înțelepți din vechime pe care îi tot citează dumnealor scot la iveală mistificarea.
Pentru că Densușianu nu a făcut decât să-i citeze, la rându-i, pe aceiași filosofi de căpătâi ai umanității, atunci când creionează istoria neamului nostru.
Iar referirile la Titani și Giganți sunt de-a dreptul răscolitoare. Atât de răscolitoare, încât mă întreb dacă omenirea chiar știe ceva despre ea însăși.
Poporul român sigur nu mai are habar despre sine, pierdut in plasa minciunilor, umilit, hăituit și înfometat cum este și a fost parcă de când e timpul.
Dar aici este marea mistificare: nu a fost așa dintotdeauna, ba dimpotrivă!…
Comentarii
Trimiteți un comentariu