-=-ÎNGROPĂCIUNEA ZILEI...-=-

                                - DOLIUL ZILEI - 

A mai murit cineva. 
A murit și nu-l bocește nimeni. 

Sosit matinal, la mine acasă, dascălul de română, pensionar, îmi aduce trista veste. 
De la o vreme tot aflu de artiști, scriitori, regizori importanți că au murit. Pe unii îi am încă în telefon și nu le șterg numerele și numele. Cine știe?! Poate revin, poate e o minciună ziaristică. 

Cine a mai murit, întreb, de alergi la mine în zori? 

Clopotele, de ieri, nu mai bat în satul nostru, iar la București doar ce am vorbit cu copiii, nu e nicio tragedie de acest gen, ci doar tragediile uzuale.

A MURIT, zice dascălul, BUNUL SIMȚ.  
- Unde locuia, era bătrân? 
 Locuia peste tot în România și era tare, tare bătrân. 
 - Dacă locuia peste tot, unde se petrece îngropăciunea? 
Nu se mai petrece, fiindcă mortul e mort demult și îngropat deja. Avea și vreo poreclă, să-l aflu? 
 Unii îi ziceau OMENIE. 
Da, cred că l-am întâlnit și eu, dar rar. 

 Dascălul de română are o față de om plâns. 
Nu bat clopotele, dar cineva, extrem de important, înțeleg, pe care-l chema Bunul Simț, nu mai e printre noi. 
Fie-i eternitatea ușoară!
(Lucian Avramescu)