-=- DOR...-=-

"Cic-a fost odată tare de demult,
O căsuță mică, cu prispa de lut,
O măicuță bună, ce la geam torcea
Și cu glasu-i dulce, cântece cânta ...


Iar in fața casei, teiul plin de floare,
Pasările cântă, fluturi zbor sub soare,
O cărare mică-n flori de liliac,
O copilărie ce-mi era pe plac...

Dar trecut-au anii şi-am crescut mare
Mi-am lăsat căsuța, teiul, păsări, floare .
Mi-am lăsat pe mama, care-n prag plângea
Și-am plecat în lume, pentru-a învăța.

Și pe nesimțite, anii au zburat
Mi-a venit dorința, de-a mă-întoarce-n sat,
Sa o văd pe mama, care mă așteaptă
Spre căsuța mica, pașii mei se-îndreaptă.

Satul s-a schimbat, case mari clădite,
Uliți de-altă dată - drumuri pietruite
Dar căsuța noastră, parcă-i mai pitită
Streşina se plănge și e prăvălită.

Când deschid portița, tâmplele-mi zvăcnesc
Flori de altă dată, azi se veştejesc,
Perdeaua-i lăsată, pe fereastra mică,
Unde o fi mama, de ce n-o ridică.

Ușa de la tindă nu e aninată,
Dau să intru-n casă, vatra-i dărâmată
Scaun la fereastră, pare nemișcat...
Unde ești măicuță, strig îndurerat.

De ce nu-întinzi brațul, să mă străngi la piept
Și să-mi spui: Copile, ah, de când te-aştept
Ies din casă-afară, soarele-asfințeşte,
Cerul e jăratic, parcă dogorăşte.

Inima-mi e arsă, picioarele-mi se frâng,
Mă așez pe prispă și încep să plâng,
Noaptea mă cuprinde, dar eu n-o zăresc
Pasările cântă, dar nu le privesc ...

Vântul printre ramuri vuiește a jale
Buciumul la stână, parcă plânge-în vale
O copilărie. ...tare depărtată,
Ai rămas aievea....cum a fost odată..."
(Sursă NET)