- CE ÎNSEAMNĂ A FI NAŢIONALIST -
(autor dr. Napoleon Săvescu)
Popor:
Un grup de oameni, care trăiește în cadrul aceloraşi graniţe, vorbește aceeaşi limbă, are aceeaşi cultură şi, în general, aceeaşi religie.
Spaţiul geografic care caracterizează un popor este Patria acestui popor.
Patriot este acela care iubeşte acest spaţiu cât şi poporul din acest spaţiu geografic.
Naţiunea: tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formează Naţiunea acelui popor.
Naţiunea reprezintă stadiul superior al noţiunii de popor, chintesenţa poporului, sumusul valoric recunoscut şi acceptat internaţional.
Naţionalist este acela care iubeşte ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (naţiunea); cel care iubeşte şi protejează naţiunea din care face parte.
În vremea noastră, sensul „naţionalist” are, după unii, predominant, conotaţie peiorativă, îngustă: cineva care nu gândeşte „larg”, ci mai mult în cadrul restrâns al naţiunii lui, unilateral, motiv pentru care, după aceştea, nu este bine privit într-o societate multinaţională.
Sunt şi forme negative ale naţionalismului : naţionalismul şovin, extremist sau cel ultranaţionalist.
Naţionalismul este conştiinţa apartenenţei la un Neam.
Este normal să existe o voinţă a naţiunii de a-şi afirma şi apăra pământul strămoşesc, istoria, cultura, religia, limba şi rasa.
De unde, însă, agresivitatea şi suspiciunea faţă de acest cuvânt? Unii politicieni s-au grăbit să imprime definiţiei un aspect tendenţios: naţionalismul ar fi iubirea exagerată a propriului neam.
Ca şi cum ai putea să-ţi iubeşti altfel decât exagerat propriul popor?!
Ei ar vrea să-ţi iubeşti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual să renunţi la exces şi să iubeşti mai mult alte neamuri, străine.
Ideea e atât de aberantă, încât nu mai trebuie s-o comentăm.
Oare nu pentru Neamul românesc, german sau italian au murit milioane de români, germani ori italieni?
Pe ce alt sentiment e clădită întreaga istorie a lumii?
- Va urma -
(autor dr. Napoleon Săvescu)
Popor:
Un grup de oameni, care trăiește în cadrul aceloraşi graniţe, vorbește aceeaşi limbă, are aceeaşi cultură şi, în general, aceeaşi religie.
Spaţiul geografic care caracterizează un popor este Patria acestui popor.
Patriot este acela care iubeşte acest spaţiu cât şi poporul din acest spaţiu geografic.
Naţiunea: tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formează Naţiunea acelui popor.
Naţiunea reprezintă stadiul superior al noţiunii de popor, chintesenţa poporului, sumusul valoric recunoscut şi acceptat internaţional.
Naţionalist este acela care iubeşte ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (naţiunea); cel care iubeşte şi protejează naţiunea din care face parte.
În vremea noastră, sensul „naţionalist” are, după unii, predominant, conotaţie peiorativă, îngustă: cineva care nu gândeşte „larg”, ci mai mult în cadrul restrâns al naţiunii lui, unilateral, motiv pentru care, după aceştea, nu este bine privit într-o societate multinaţională.
Sunt şi forme negative ale naţionalismului : naţionalismul şovin, extremist sau cel ultranaţionalist.
Naţionalismul este conştiinţa apartenenţei la un Neam.
Este normal să existe o voinţă a naţiunii de a-şi afirma şi apăra pământul strămoşesc, istoria, cultura, religia, limba şi rasa.
De unde, însă, agresivitatea şi suspiciunea faţă de acest cuvânt? Unii politicieni s-au grăbit să imprime definiţiei un aspect tendenţios: naţionalismul ar fi iubirea exagerată a propriului neam.
Ca şi cum ai putea să-ţi iubeşti altfel decât exagerat propriul popor?!
Ei ar vrea să-ţi iubeşti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual să renunţi la exces şi să iubeşti mai mult alte neamuri, străine.
Ideea e atât de aberantă, încât nu mai trebuie s-o comentăm.
Oare nu pentru Neamul românesc, german sau italian au murit milioane de români, germani ori italieni?
Pe ce alt sentiment e clădită întreaga istorie a lumii?
- Va urma -
Comentarii
Trimiteți un comentariu