-- PELASGII-VALAHI-GETO- DACI, ÎNVEȘNICIȚI ÎN MITUL BLAJINILOR --
-- partea a II-a --
2. Recunoaştem cu uşurinţă relicve din miturile aşa-zis ”păgâne” –– întâlnite în cele mai vechi creaţii umane, şi anume în basme, ”Tărâmul Celălalt”, Apa Sâmbetei; păstrarea prin memoria ancestrală colectivă a unui adevăr transmis din generaţie în generaţie a exisenţei unor oameni din timpuri imemoriale, care trăiesc veşnic; găsim aici tema basmelor ce vorbesc despre tinereţe fără bărâneţe şi viaţă fără de moarte.
Această sărbătoare exprimă un fapt excepţional şi anume conştiinţa necesităţii legăturii cu Primii Strămoşi, rămaşi în memoria colectivă.
Şi chiar dacă s-a suprapus peste această sărbătoare, cea creştină, ea dăinuie prin intuiţia importanţei ei, menţinută de iniţiaţii Neamului din epoca străveche, preluată de moşii şi moşicele, înţelepţii comunităţilor care au vegheat ca datinile în structura lor originară să nu se piardă, pentru că au înteles că aceste datini conţin direcţionări moral- spirituale care le asigură permanenţa fiinţială, pentru că, după cum am mai arătat, ei se roagă pentru toată omenirea “fără a cere nimic în schimb”.
Întrevedem în aceşti blajini identitatea părinţilor originari ai tuturor pământenilor.
De aceea se spune în culegerile de folclor, ca cele ale lui Simion Fl Marian – (Sărbătorile la români), ori în cele ale Elenei Niculiţă-Voronca – (Datinile şi credinţele poporului român) că “D-zeu îi iubeşte foarte mult şi le-a dăruit viaţă uşoară”, fără să se-nece.
Şi tot datorită lor, de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt slobode, şi de aceea se gătesc multe şi alese bucate pentru pomenirea lor.
Mai mult, tot de dragul lor, D-zeu creează posibilitatea celor de pe pământ să postească pentru ca sufletele celor care au murit fără lumânare să se mântuiască.
Ceea ce interesează este faptul că mai toţi marii mitologi sau istorici, filologi s-au oprit asupra acestui subiect, care include codificări, sau mistere, ce au incitat la dezbateri, având în centru, de fapt, nevoia de a răspunde la întrebarea: cine sunt aceşti blajini?
Se ştie că orice mit conţine un sâmbure de Adevăr.
Pornind, de exemplu, de la cel al Meşterului Manole, legat de o realitate, şi anume existenţa mănăstirii Argeşului, sau lui Iovan Iorgovan, identificat cu Hercules, titanul din antichitate, pelasg de origine, şi de la altele, admitem că aceşti blajini au fost trăitori cândva demult pe aceste meleaguri.
Şi vom pleca de la câteva date pe care ni le furnizează mitul însuşi. Avem în vedere că sunt consideraţi foarte virtuoşi, experimentând o spiritualitate moral – religioasă superioară, cu o influenţă covârşitoare asupra contemporanilor ancestrali, devreme ce în structura de bază datinile există încă vii, în practică, în paralel cu dogmele creştine, fiind foarte puternice şi milenare în Geto-Dacia valahă, şi care nu sunt spirite, ci oameni, e adevărat de o mai mică statură.
- VA URMA -
(Autor: Prof. Maria Ciornei)
-- partea a II-a --
2. Recunoaştem cu uşurinţă relicve din miturile aşa-zis ”păgâne” –– întâlnite în cele mai vechi creaţii umane, şi anume în basme, ”Tărâmul Celălalt”, Apa Sâmbetei; păstrarea prin memoria ancestrală colectivă a unui adevăr transmis din generaţie în generaţie a exisenţei unor oameni din timpuri imemoriale, care trăiesc veşnic; găsim aici tema basmelor ce vorbesc despre tinereţe fără bărâneţe şi viaţă fără de moarte.
Această sărbătoare exprimă un fapt excepţional şi anume conştiinţa necesităţii legăturii cu Primii Strămoşi, rămaşi în memoria colectivă.
Şi chiar dacă s-a suprapus peste această sărbătoare, cea creştină, ea dăinuie prin intuiţia importanţei ei, menţinută de iniţiaţii Neamului din epoca străveche, preluată de moşii şi moşicele, înţelepţii comunităţilor care au vegheat ca datinile în structura lor originară să nu se piardă, pentru că au înteles că aceste datini conţin direcţionări moral- spirituale care le asigură permanenţa fiinţială, pentru că, după cum am mai arătat, ei se roagă pentru toată omenirea “fără a cere nimic în schimb”.
Întrevedem în aceşti blajini identitatea părinţilor originari ai tuturor pământenilor.
De aceea se spune în culegerile de folclor, ca cele ale lui Simion Fl Marian – (Sărbătorile la români), ori în cele ale Elenei Niculiţă-Voronca – (Datinile şi credinţele poporului român) că “D-zeu îi iubeşte foarte mult şi le-a dăruit viaţă uşoară”, fără să se-nece.
Şi tot datorită lor, de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt slobode, şi de aceea se gătesc multe şi alese bucate pentru pomenirea lor.
Mai mult, tot de dragul lor, D-zeu creează posibilitatea celor de pe pământ să postească pentru ca sufletele celor care au murit fără lumânare să se mântuiască.
Ceea ce interesează este faptul că mai toţi marii mitologi sau istorici, filologi s-au oprit asupra acestui subiect, care include codificări, sau mistere, ce au incitat la dezbateri, având în centru, de fapt, nevoia de a răspunde la întrebarea: cine sunt aceşti blajini?
Se ştie că orice mit conţine un sâmbure de Adevăr.
Pornind, de exemplu, de la cel al Meşterului Manole, legat de o realitate, şi anume existenţa mănăstirii Argeşului, sau lui Iovan Iorgovan, identificat cu Hercules, titanul din antichitate, pelasg de origine, şi de la altele, admitem că aceşti blajini au fost trăitori cândva demult pe aceste meleaguri.
Şi vom pleca de la câteva date pe care ni le furnizează mitul însuşi. Avem în vedere că sunt consideraţi foarte virtuoşi, experimentând o spiritualitate moral – religioasă superioară, cu o influenţă covârşitoare asupra contemporanilor ancestrali, devreme ce în structura de bază datinile există încă vii, în practică, în paralel cu dogmele creştine, fiind foarte puternice şi milenare în Geto-Dacia valahă, şi care nu sunt spirite, ci oameni, e adevărat de o mai mică statură.
- VA URMA -
(Autor: Prof. Maria Ciornei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu