4 august 2019, s-au împlinit 100 de ani de la ultima mare bătălie prin care s-a putut atinge visul de secole al românilor, idealul nostru naţional, unirea tuturor romanilor într-un singur stat.
România de după 1918 nu a fost încununarea deplină a speranţelor românilor deoarece ţara câştigată rămânea înconjurată de români rămași în granițe străine (din punct de vedere demografic).
A fost, după cum s-a spus, maximul din cât se putea obţine în condiţiile date.
Iar aceasta Românie nu ar fi putut exista fără această ultimă mare victorie, de la Budapesta.
La 21 martie 1919, în Ungaria este răsturnat guvernul lui Danes Berinky şi puterea este preluată de bolşevicii aflaţi sub conducerea lui Béla Kun.
Cu alte cuvinte, Béla Kun preia puterea în Ungaria şi stabileşte un cap de pod comunisto-bolșevic în centrul geografic al Europei.
Béla Kun, un politician comunisto-bolșevic, de origine evreiască, a dus Ungaria la foamete și faliment total.
Într-o încercare de a mai recâştiga ceva din prestigiul fostului Imperiu Austro-Ungar, Béla Kun atacă Cehoslovacia şi România.
Guvernul bolșevic al lui Bela Kun refuză să recunoască unirea Transilvaniei cu România, iar în 15/16 aprilie 1919 declanşează primul atac bolşevic asupra României.
Au loc lupte în Munţii Apuseni, iar Regele Ferdinand decide respingerea atacatorului și înaintarea trupelor române până la Tisa, care era hotarul stabilit prin Convenţia cu Antanta din august 1916.
Între 11 şi 13 iunie 1919, Delegaţiei României la Convenţia de la Paris, condusă de I.I.C Brătianu, i se comunică recunoaşterea unirii României.
Nu se ajunsese însă la un consens în privinţa graniţei, iar Ungaria dorea să îşi joace şi ultima carte.
La începutul luni iulie 1919 războiul era sfârşit, România avea graniţa pe Tisa, negocierile de pace erau la început.
Ungaria alunecase deplin în comunism, regimul lui Béla Kun adusese multă sărăcie şi o mare foamete.
Ungurii erau în continuare nemulţumiţi de modul in care s-a terminat războiul, aşa că au conceput un plan să atace Regatul Român.
Mai exact, se pune la punct sfărâmarea României.
Dacă planul ar fi funcţionat, atunci ungurii ar fi anexat o parte importantă a Crișanei istorice în luna august, la timp pentru recoltă, şi totodată ar fi ridicat moralitatea trupelor şi încrederea populaţiei.
Toate acestea puteau consolida republica comunisto-bolșevică de la Budapesta.
Dar, lucrurile au mers prost pentru comuniştii lui Bela Kuhn, armata română a aflat de întregul plan de atac al armatei maghiare, inclusiv ziua, locaţia de trecere a Tisei şi chiar ora aproximativă.
Astfel, s-a ştiut din timp ca ungurii doreau să pornească un atac peste Tisa, adică în data de 20 iulie ora 3 dimineaţa.
Atacul urma să fie pornit simultan în punctele Toky, Szolnok, Csongrad şi Mindszent.
De asemenea, s-a ştiut că armatele ungureşti aveau ca obiectiv să atingă linia Satu Mare – Careii Mari – Oradea Mare.
S-a ştiut inclusiv numărul diviziilor şi planul de desfăşurare al operaţiunilor după trecerea Tisei.
Armata română a constituit două grupări pentru respingerea atacului şi contra-ofensiva.
Gruparea Nord (Diviziile XVI, II-a vânători şi brigada 5 de roşiori) formată din 22 batalioane, 24 baterii şi 12 escadroane. Şi o grupare sud compusă din 22 batalioane, 24 baterii şi 4 escadroane.
Comandamentul trupelor din Transilvania a pregătit şi o rezervă formată din 4 divizii (două infanterie şi două cavalerie) păstrate în interiorul ţării.
La acestea se mai adăugau şi diverse unităţi neindivizionate precum aviaţie, motomitraliere, diferite guri de foc de câmp. Până în data de 19 iulie, toate trupele erau poziţionate în locaţie, destinate şi pregătite de luptă.
Forţele maghiare mobilizaseră în total ...100 batalioane, 800 mitraliere, 10 escadroane, 60 baterii, 9 trenuri blindate. Efectivul total românesc se ridică la 92 batalioane, 58 escadroane, 80 baterii (dintre care 54 baterii de câmp, 17 baterii de obuziere, 7 baterii de munte, 2 baterii de autotunuri, 2 trenuri blindate).
În dimineaţa zilei de 20 iulie la ora 3, după un puternic bombardament de aprilie, maghiarii pornesc atacul pe întreaga linie a frontului.
Acţiunea principala, precum era stabilit, a avut loc în regiunea Szolonk cu 3 divizii.
Până la ora 8.30, inamicul reuşeşte să treacă Tisa pa la Nord de regiunea Tokay.
Aceştia au constituit un cap de pod şi au trecut mai multe unităţi, care au ocupat câteva puncte strategice.
În mai multe locuri, forţele maghiare comuniste reuşesc să treacă, dar sunt respinse, la sfârşitul primei zile inamicul nu înaintase decât câţiva km în regiunile Szolnok şi Tokay.
Au loc lupte crâncene în care ungurii reuşesc să ocupe temporar mai multe localităţi din dreapta Tisei, dar sunt respinşi.
Ungurii au întreprins un atac masiv peste Tisa până în data de 23 iulie, când are loc contra-ofensiva organizată a armatei romăne (24- 26 iulie).
Ofensiva maghiara reuşeşte să ajungă până la Oradea, dar au fost respinşi de contraofensivă românească.
În seara zilei de 26 iulie inamicul este aruncat peste Tisa şi graniţa restabilită.
Pe 27 iulie este anunţată de către rege şi Comandantul Trupelor din Transilvania, General Mardarescu, respingerea totală a contra-atacului maghiar.
Tot în 27 iulie se ia decizia organizării contra-ofensivei cât mai repede, spre a nu da voie inamicului să se organizeze.
În noaptea de 29/30 Iulie, la ora 2:30, încep operaţiunile de trecere a Tisei.
Gruparea General Holban începe această operaţiune printr-un bombardament intensiv al inamicului.
Bombardamentul este executat de întreaga artilerie a diviziei a II-a. Inamicul răspunde confuz cu focuri sporadice de mitralieră din câteva puncte.
La ora 1 în ziua de 31 iulie, Gruparea General Demetrescu deschide un puternic foc de artilerie în sectorul Kis-Kore, în jurul orelor 3 primele unităţi trec printr-un punct la nord de Kis-Kore.
Trupele româneşti nu au arborat drapelul naţional românesc, nu au ucis și nu s-au răzbunat în nici un fel, doar au lăsat o ...opincă pe parlamentul de la Budapesta.
Budapesta a fost curăţată de Bolşevici, iar o ameninţare uriaşă pentru Europa a fost înlăturată, grație vitejiei armatei române.
Victoria armatei româneşti a fost uriaşă: într-o campanie de 7 zile au respins peste Tisa comuniştii unguri, iar apoi în doar 4 zile au ajuns la Budapesta.
Însă povestea acestor evenimente nu este descrisă în cărţile de istorie, nici măcar în tratatul Academiei Romăne.
Nu avem cărţi, filme, teze de doctorat pe acest subiect, autorităţile de astăzi par aproape jenate de victoria de la 4 August.
Cu totul alta a fost atitudinea contemporanilor, care au descris cu entuziasm în presa vremii uriaşa victorie.
”Gazeta Poporului” scria cu titlu mare „Ostile Române în Budapesta” cu subtitlu „Biruinţa strălucită a armatei române – Ungurii înconjuraţi şi prinşi – Sapte divizii s-au predat – Intrarea în Budapesta – Ordinul de zi al generalului Mosoiu.”
Protopopul Ion Moţa, tatăl legionarului ce avea să moară în Spania, scria cu literă de o şchioapă in ziarul sau “Libertatea”: “Budapesta în mâinile românilor”.
Cu subtitlu „Zdravănă Bătaie au mâncat ungurii”. în presa ardeleană a vremii aflăm amănunte extrem de interesante
”Libertatea” ne raportează că, după fuga lui Béla Kun, ungurii se pregăteau sa facă un pogrom anti-evreiesc, dar au fost opriți de armata Română.
”Gazeta Poporului” ne relatează despre prima ofensiva a ungurilor, când aceștia au comis o serie de crime, abuzuri, cruzimi și atrocități neimaginabile, împotriva populației civile pașnice, românești. (Exemplu: străpungerea cu baioneta a pruncilor în burta mamei ce era vie)
Ziarul ”Opinca” a publicat chiar si un imn al opincii la inceputul anului 1919.
Înfrângerea Ungariei Bolșevice este cel mai frumos si glorios moment din istoria noastră contemporana (care incepe la 1918).
Nu doar că trupele noastre nu s-au comportat ca o armata de ocupație, dar ele au și hrănit populația înfometată a Budapestei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu