-=- ”Toponimul ARDEAL NU ESTE UNGURESC!...(autor prof. univ. MIHAI VINEREANU)-=-

Prof. univ. MIHAI VINEREANU: 
Toponimul „Ardeal” NU ESTE UNGURESC.

În jurul istoriei Ardealului și a vechimii românilor pe acest teritoriu s-au purtat și se poartă discuții aprinse. 

De la Roesler încoace, atât el cât și adepții săi nu încetează să bombardeze lumea cu tot felul de inepții, multe bine cunoscute nouă. 
 Cum știm, această teorie susține în mod nerușinat că Ardealul era... pustiu la venirea ungurilor în Pannonia, deși nici Ardealul, nici Pannonia nu erau pustii la venirea lor aici. 

 Există dovezi arheologice nenumărate în acest sens, dar și argumente lingivistice și istorice. 

Mai mult, cercetările de paleogenetică arată că ungurii de azi nu au decât 10% gene de la vechii maghiari venți în Pannonia. 

 Acest detaliu este menționat chiar de unul dintre fondatorii geneticii antropologice, anume L.L. Cavalli-Sforz, în lucrarea sa celebră „Gene, popoare și limbi”. 

Ba, mai mult chiar, geneticieni maghiari arată că ungurii de azi au 70% gene de la... traco-daci (români), circa 20% de la germani și slavi, iar circa 10% de la vechii maghiari, cum arată și geneticianul italian. 

 Dar, să discutăm originea toponimului „Ardeal”, care a fost asociat cu mgh. ”erdely” „pădure”. 

Istoricii și lingviștii români nu au contestat această etimologie, deși asocierea din vechiul toponim românesc și mgh. erdely s-a făcut prin etimologie populară, cum vom arăta mai jos. 

 Drăganu, în lucrarea sa bine cunoscută, nu contestă etimologia din mgh. erdely, curentă la acea vreme, deși exemplifică cu peste 35 de toponime şi hidronime din tot spaţiul românesc, care provin de la acelaşi radical. 

În mod surprinzător, acest lucru nu-i spune nimic lui N. Drăganu, când este evident că toate aceste forme nu pot avea nimic în comun cu mgh. erdely şi care, fără îndoială, au altă origine, origine care trebuie atribuită şi rom. Ardeal. 

 Iată doar câteva dintre ele: Ardel, Ardaloaia, Ardelei, Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu, Arduzăl etc. (cf. Vinereanu, 2002, 144; Vinereanu, DELR, Ardeal), răspândite în tot spaţiul locuit de români. 

Aceste forme nu au cum să provină din mgh. erdely, întrucât multe din ele provin din regiuni româneşti care nu au avut niciodată vreun contact cu maghiarii. 

 Coincidenţa între numele Ardeal şi forma maghiară erdely „pădure” este numai aparentă, fiind vorba de un caz tipic de etimologie populară. 

Acest termen se referă la un binecunoscut fenomen lingvistic și anume: când un anumit grup etno-lingvistic vine în contact cu cuvinte din alte limbi, în acest caz toponime noi cărora nu le cunoaşte sensul, vorbitorii acestei limbi le asociază cu cuvinte din propria lor limbă. 

 Întâmplarea a făcut ca denumirea Ardeal să se asemene cu mgh. erdely cu sens de pădure. 

În cazul când traducerea unui anumit termen este posibilă, se face şi acest lucru. 
Aşa s-a întâmplat cu top. Târnava, care derivă de la un mai vechi rom. târn „mărăcine”, astfel că a fost tradus în maghiară cu Kükülö (vezi Târnava în DELR). 

 Dar sensul iniţial pentru Ardeal de „loc ridicat”, care definește Podișul Transilvan oarecum se pierduse în străromână la acea vreme, astfel că maghiarii au recurs la etimologia populară. 

Un exemplu clasic de etimologie populară există în limba românilor ardeleni emigraţi în America, deveniţi ciobani în partea de nord-vest a Statelor Unite, în Couster Mountains. 

 Aceşti munți au fost botezați de români Munţii Custurii. 

Astfel, numele propriu de origine engleză a fost asociat cu rom. custură, care desigur nu are nimic în comun cu numele propriu Couster, în afară de faptul că sună cam la fel. 

 Nu numai vorbitorii de limbă română au făcut acest lucru, dar şi vorbitorii de limbă engleză veniți în America de nord. 

Cu mult timp înaintea românilor, aceștia au adaptat, prin etimologie populară, multe cuvinte din limbile amerindiene la spiritul limbii engleze, cuvinte care definesc de obicei plante sau animale de pe teritoriul nord-american şi care nu au corespondente pe vechiul continent. 

 Astfel, marmota monax, un binecunoscut rozător care hibernează, şi de care se leagă o foarte interesantă legendă privitoare la sfârşitul iernii, se numeşte în engleză woodchuck, care este o adaptare fonetică a lui ockqutchaun, termen din limba algonchiană, o limbă amerindiană. 
Semantic vorbind, cele două forme nu au absolut nimic în comun. 

 Toponimul Ardeal provine din  *ard– „înalt, a se înălţa, a se ridica, a creşte” din care provine și verbul rom. a ridica, în forma sa mai veche a ardica, care se mai folosește și azi în anumite graiuri românești . 

 Aceste forme românești au mai mulți cognați în limbile indo-europene, precum av. ərədva „înalt”, lat. arduus „înalt, abrupt”, gal. arduenna , v.ir. ard „înălţime”, ir. aird „ţinut, regiune”, ir. airde „înălţime”, cymr. hardd ”frumos”, alb. rit „a se trezi”. 

Cititorul poate observa că radicalul apare și în limbi apropiate limbii române, anume latina și albaneza. 

Prin urmare, cercetătorii români, din varii domenii, ar trebui să se ocupe mai mult de multiplele aspecte legate de istoria mai veche și mai nouă a românilor, și cu preponderență a Ardealului, acum când impertinența maghiară, sub ochii îngăduitori ai autorităților române, atinge cote de-a dreptul alarmante.