- SUNTEM SINGURII DIN ZONĂ CARE NU AM VENIT DE NICĂIERI.
SUNTEM ACASĂ LA NOI. -
ŞTEFAN J. FAY:
„Cât priveşte poporul român, lucrul acesta se poate spune fără greş: ei se trag din populaţia originară care a dat cultura de la Vinţu, Hamangia, Cucuteni, Monteoru. Urmele acestor afirmaţii se găsesc peste tot pe cuprinsul României întregi. Sub vatra satului de azi, Cucuteni, din Moldova stau şapte straturi de aşezări până la cea mai veche cultură paleolitică.
Sub oraşul nostru Alba-Iulia se află beciurile cetăţii romane Apulum, sub temelia ei cetatea de piatră şi de lemn a dacilor, iar sub ea suprapusele aşezări care pătrund până la epoca de piatră.
Ornamentele de pe vasele şi statuetele de lut din preistoria românească sunt brodate şi azi pe costumele naţionale româneşti, se cioplesc în lemnul porţilor din Maramureş şi până în Bucovina, din Oltenia şi până în Dobrogea.
Nu există un singur model de pe vreun vas descoperit în Monteoru, vechi de patru, cinci mii de ani, să nu se găsească în broderiile românilor de azi.
Ele dau temeiul celei mai vechi conştiinţe de ”popor neclintit.”
Vreţi documente?
Femeile noastre ţes în război de Cucuteni, fetele noastre joacă hora îmbrăcate în Turdaş, miresele noastre se duc în faţa altarului împodobite în Monteoru.
Şi ştiţi care e miracolul?
Aceste minunăţii atât de proaspete că par cusute pe roua de azi dimineaţă au câte cinci, şase şi şapte mii de ani.
Iată ce spune un străin, MINORU NAMBARA, istoric al civilizațiilor (Japonia):
„Maramureşul este satul primordial.
Nu ştim precis de unde vine şi te copleşeşte acest sentiment.
Poate din toate, din port, din porți, din bisericile de lemn, din făptura omului... țăranii maramureșeni nu vin de nicăieri.
Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş.
În alte țări simți, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment.
Aici, în Maramureş, este omul primordial în noblețea sa princiară – nu primitivă, în frumusețea lui de înaltă civilizație”.
SUNTEM ACASĂ LA NOI. -
ŞTEFAN J. FAY:
„Cât priveşte poporul român, lucrul acesta se poate spune fără greş: ei se trag din populaţia originară care a dat cultura de la Vinţu, Hamangia, Cucuteni, Monteoru. Urmele acestor afirmaţii se găsesc peste tot pe cuprinsul României întregi. Sub vatra satului de azi, Cucuteni, din Moldova stau şapte straturi de aşezări până la cea mai veche cultură paleolitică.
Sub oraşul nostru Alba-Iulia se află beciurile cetăţii romane Apulum, sub temelia ei cetatea de piatră şi de lemn a dacilor, iar sub ea suprapusele aşezări care pătrund până la epoca de piatră.
Ornamentele de pe vasele şi statuetele de lut din preistoria românească sunt brodate şi azi pe costumele naţionale româneşti, se cioplesc în lemnul porţilor din Maramureş şi până în Bucovina, din Oltenia şi până în Dobrogea.
Nu există un singur model de pe vreun vas descoperit în Monteoru, vechi de patru, cinci mii de ani, să nu se găsească în broderiile românilor de azi.
Ele dau temeiul celei mai vechi conştiinţe de ”popor neclintit.”
Vreţi documente?
Femeile noastre ţes în război de Cucuteni, fetele noastre joacă hora îmbrăcate în Turdaş, miresele noastre se duc în faţa altarului împodobite în Monteoru.
Şi ştiţi care e miracolul?
Aceste minunăţii atât de proaspete că par cusute pe roua de azi dimineaţă au câte cinci, şase şi şapte mii de ani.
Iată ce spune un străin, MINORU NAMBARA, istoric al civilizațiilor (Japonia):
„Maramureşul este satul primordial.
Nu ştim precis de unde vine şi te copleşeşte acest sentiment.
Poate din toate, din port, din porți, din bisericile de lemn, din făptura omului... țăranii maramureșeni nu vin de nicăieri.
Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş.
În alte țări simți, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment.
Aici, în Maramureş, este omul primordial în noblețea sa princiară – nu primitivă, în frumusețea lui de înaltă civilizație”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu