AU VRUT SĂ NE-NGROAPE!
EI NU ȘTIAU CĂ NOI SUNTEM SEMINȚE!
Momentul cuceririi Daciei este nespus de greu de găsit în scrierile rămase la îndemâna publicului larg...
De la Burebista la Decebal avem, din nou, o mare și, cel puțin, ciudată lacună documentară
Cateva nume de regi daci ne sunt pomenite de către Iordanes, dar mai mult amănunte nu au rămas la ...vedere.
Istoricul Titus Livius includea aceasta perioadă în opera sa uriașă, dar... EXACT cărțile 124 si 125, dedicate Daciei, s-au pierdut (mai degrabă, ascuns).
Distrugerea operei marelui istoric se datorează împăratului Domițian, care a decretat crimă de stat citirea acestei lucrări, și papei Grigore cel Mare, care a dispus arderea sa, din pricină că, în paginile sale se vorbea, chipurile, despre minuni, înainte de epoca ...creștină.
Informațiile despre daci reapar în preajma conflictului cu împăratul Domițian, când bătrânul rege Duras îi cedează tronul lui Decebal.
Evenimentele premergatoare cuceririi Daciei (în fapt, a DOAR 14% din teritoriul GEȚIEI), de către romani, campaniile lui Domițian și ale lui Traian, înfrângerea dacilor și întemeierea provinciei Dacia(romană), colonizarea si organizarea provinciei, prăzile imense luate de la daci - sunt evenimente care au avut parte de numeroase si detaliate consemnări în scrierile vremii.
Ne-am fi așteptat ca numărul izvoarelor scrise din acea epocă, ajunse până la noi, să fie mult mai mare decât pentru epoci mai indepărtate și mai nesigure. Si totusi...
O bizara ”coincidență” a făcut sa se ”piardă” (de fapt, să se ascundă) cam tot ce s-a scris despre daci si războaiele lor cu romanii.
Mai mult, în Istoriile sale, păstrate doar în parte(!), Tacit a scris mult despre daci, înfățișănd expediția lui Traian, însă tocmai capitolele acelea s-au pierdut(!!!).
Pliniu cel Tânăr, prieten apropiat al lui Traian, a scris și el pe larg, într-o istorie a epocii sale, despre cucerirea Daciei și întemeierea provinciei.
E posibil chiar să-l fi însoțit pe ilustrul său prieten în Dacia și să fi fost martor la evenimente.
Dar... și această istorie a... pierit(ascuns!) în negura vremii.
Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, a scris în versuri istoria expediției lui Traian, poem astăzi, desigur, ”pierdut”.
Appian, un mare istoric care a trăit în vremea împăraților Traian, Hadrian si Antoninus Pius, a scris în douăzeci și patru de cărți ”Istoria Romanilor”, din care a ramas numai ...jumatate.
Cartea 22, care conținea o istorie a Daciei, se află, (cum altfel?!), tocmai printre cărțile pierdute(ascunse!).
Marele istoric Dio Cassius a scris si el o istorie a domniei lui Traian, nimicită cu totul de... timpul necruțător.
Dar si lucrarea sa de căpătâi, monumentala Istorie romană, la care a muncit 22 de ani, a ajuns la noi doar fragmentar, mare parte a ei fiindu-ne cunoscută doar din unele rezumate târzii.
Între cărtile pierdute se afla și întreaga carte 67, care cuprindea expediția și războaiele lui Domițian contra dacilor și relatări ample etnografice, istorice si geografice despre Dacia.
Tot pierduta este si cartea 68, care cuprindea expedițiile lui Traian în Dacia, căderea dacilor sub dominația romanilor și colonizarea Daciei (adică a doar 14% din teritoriul Marii GEȚII.
Din acestea nu avem, ca si din multe altele, decît o foarte modestă prescurtare târzie, plină și aceasta de lipsuri.
Plutarh, celebrul istoric grec, a scris o biografie a lui Traian, care a avut aceeași stranie soarta: pierdută cu desăvârșire.
Ammianus Marcellinus a scris o istorie de la Nerva până la Valens, dar aceasta importanta scriere ne-a parvenit cu totul ...ciuntită.
Din 31 de cărți care o alcătuiau, cele dintâi, primele 13 au pierit - ele fiind tocmai acelea în care se trata despre Dacia și în care se scria istoria de la anii 96 pana la 350 d.Cr.
În sfârșit, Apollodor din Damasc a scris o carte în care descria detaliat despre Dacia și despre construcția podului lui Traian.
Nici aceasta nu a putut străbate veacurile...
Ale naibii ”coincidențe”, nu?!...
Și totuși...
Suntem îndreptățiți să sperăm că nu toate scrierile care au pierdut lupta cu timpul sunt dispărute definitiv.
SUNTEM SIGURI că, în marile biblioteci de manuscrise din lume, cum sunt... Biblioteca Vaticanului(!) și cea a mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, zac încă zeci de mii de manuscrise necercetate încă, dar cu INTERDICȚIE LA ACCESUL LOR...
DE CE, OARE?!...
Timpul ar putea să ne rezerve mari surprize...plăcute nouă, românilor!
Totul este SĂ INSISTĂM ÎN A AJUNGE LA DOCUMENTELE ȚINUTE, ATÂT DE STRAȘNIC, SUB CHEIE...
EI NU ȘTIAU CĂ NOI SUNTEM SEMINȚE!
Momentul cuceririi Daciei este nespus de greu de găsit în scrierile rămase la îndemâna publicului larg...
De la Burebista la Decebal avem, din nou, o mare și, cel puțin, ciudată lacună documentară
Cateva nume de regi daci ne sunt pomenite de către Iordanes, dar mai mult amănunte nu au rămas la ...vedere.
Istoricul Titus Livius includea aceasta perioadă în opera sa uriașă, dar... EXACT cărțile 124 si 125, dedicate Daciei, s-au pierdut (mai degrabă, ascuns).
Distrugerea operei marelui istoric se datorează împăratului Domițian, care a decretat crimă de stat citirea acestei lucrări, și papei Grigore cel Mare, care a dispus arderea sa, din pricină că, în paginile sale se vorbea, chipurile, despre minuni, înainte de epoca ...creștină.
Informațiile despre daci reapar în preajma conflictului cu împăratul Domițian, când bătrânul rege Duras îi cedează tronul lui Decebal.
Evenimentele premergatoare cuceririi Daciei (în fapt, a DOAR 14% din teritoriul GEȚIEI), de către romani, campaniile lui Domițian și ale lui Traian, înfrângerea dacilor și întemeierea provinciei Dacia(romană), colonizarea si organizarea provinciei, prăzile imense luate de la daci - sunt evenimente care au avut parte de numeroase si detaliate consemnări în scrierile vremii.
Ne-am fi așteptat ca numărul izvoarelor scrise din acea epocă, ajunse până la noi, să fie mult mai mare decât pentru epoci mai indepărtate și mai nesigure. Si totusi...
O bizara ”coincidență” a făcut sa se ”piardă” (de fapt, să se ascundă) cam tot ce s-a scris despre daci si războaiele lor cu romanii.
Mai mult, în Istoriile sale, păstrate doar în parte(!), Tacit a scris mult despre daci, înfățișănd expediția lui Traian, însă tocmai capitolele acelea s-au pierdut(!!!).
Pliniu cel Tânăr, prieten apropiat al lui Traian, a scris și el pe larg, într-o istorie a epocii sale, despre cucerirea Daciei și întemeierea provinciei.
E posibil chiar să-l fi însoțit pe ilustrul său prieten în Dacia și să fi fost martor la evenimente.
Dar... și această istorie a... pierit(ascuns!) în negura vremii.
Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, a scris în versuri istoria expediției lui Traian, poem astăzi, desigur, ”pierdut”.
Appian, un mare istoric care a trăit în vremea împăraților Traian, Hadrian si Antoninus Pius, a scris în douăzeci și patru de cărți ”Istoria Romanilor”, din care a ramas numai ...jumatate.
Cartea 22, care conținea o istorie a Daciei, se află, (cum altfel?!), tocmai printre cărțile pierdute(ascunse!).
Marele istoric Dio Cassius a scris si el o istorie a domniei lui Traian, nimicită cu totul de... timpul necruțător.
Dar si lucrarea sa de căpătâi, monumentala Istorie romană, la care a muncit 22 de ani, a ajuns la noi doar fragmentar, mare parte a ei fiindu-ne cunoscută doar din unele rezumate târzii.
Între cărtile pierdute se afla și întreaga carte 67, care cuprindea expediția și războaiele lui Domițian contra dacilor și relatări ample etnografice, istorice si geografice despre Dacia.
Tot pierduta este si cartea 68, care cuprindea expedițiile lui Traian în Dacia, căderea dacilor sub dominația romanilor și colonizarea Daciei (adică a doar 14% din teritoriul Marii GEȚII.
Din acestea nu avem, ca si din multe altele, decît o foarte modestă prescurtare târzie, plină și aceasta de lipsuri.
Plutarh, celebrul istoric grec, a scris o biografie a lui Traian, care a avut aceeași stranie soarta: pierdută cu desăvârșire.
Ammianus Marcellinus a scris o istorie de la Nerva până la Valens, dar aceasta importanta scriere ne-a parvenit cu totul ...ciuntită.
Din 31 de cărți care o alcătuiau, cele dintâi, primele 13 au pierit - ele fiind tocmai acelea în care se trata despre Dacia și în care se scria istoria de la anii 96 pana la 350 d.Cr.
În sfârșit, Apollodor din Damasc a scris o carte în care descria detaliat despre Dacia și despre construcția podului lui Traian.
Nici aceasta nu a putut străbate veacurile...
Ale naibii ”coincidențe”, nu?!...
Și totuși...
Suntem îndreptățiți să sperăm că nu toate scrierile care au pierdut lupta cu timpul sunt dispărute definitiv.
SUNTEM SIGURI că, în marile biblioteci de manuscrise din lume, cum sunt... Biblioteca Vaticanului(!) și cea a mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, zac încă zeci de mii de manuscrise necercetate încă, dar cu INTERDICȚIE LA ACCESUL LOR...
DE CE, OARE?!...
Timpul ar putea să ne rezerve mari surprize...plăcute nouă, românilor!
Totul este SĂ INSISTĂM ÎN A AJUNGE LA DOCUMENTELE ȚINUTE, ATÂT DE STRAȘNIC, SUB CHEIE...
Comentarii
Trimiteți un comentariu