ȘTERGEREA DIN ISTORIE A CELOR MAI IMPORTANTE DOVEZI ALE EXISTENȚEI STRĂBUNILOR GETO-DACI, O SIMPLĂ ÎNTÂMPLARE?!...
Din tot ce s-a scris despre geți și daci în antichitate, până la noi nu a ajuns mai mult de 10%!
Stranie si tragică soartă a unor documente distruse din voia destinului sau, mai degrabă, cu bună știință și rea-intenție, ori care poate zac încă neștiute, în beciurile vreunor mănăstiri sau biblioteci!
Istoricii nostri îi citează adesea pe Herodot, pe Strabon si pe Dio Cassius, cu puținele lor fragmente în care se vorbește despre geti si daci, lăsându-ne impresia că acest neam a fost fie ignorat de marile puteri vecine, fie pur și simplu prea "barbar" ca să prezinte interes.
Totusi, există numeroase mărturii antice... despre scrieri care vorbeau de strămoșii noștri, dar care, s-ar părea că s-au pierdut, sau au fost pierdute intenționt.
Câtă vreme aceste mărturii există, trebuie să ținem cont de ele și să admitem că s-a scris mult mai mult despre geți si daci, decât ni s-a spus în cărțile de istorie, că aceștia au stârnit interesul vecinilor lor într-o măsură mare, atât prin modul lor de viață și prin religia și credințele lor, cât și prin relațiile pe care le-au avut cu cei din jur și prin războaiele pe care le-au dus.
Putem presupune ca primele informatii despre geți au fost consemnate de popoarele orientale cu care aceștia au intrat in contact, în primul rând pe calea comerțului.
Cel mai vechi eveniment în care sunt antrenați geții este cel pomenit de Herodot cu referire la campania lui Darius (sec. Vi i.Cr.), regele perșilor, împotriva sciților care, înainte de a ajunge la Istru, îi biruie și pe geți.
Cea de-a doua informație ne trimite în timp două secole mai târziu și se referă la expeditia impotriva tribalilor a lui
Alexandru cel Mare (sec. IV Î.Cr.) care, ajuns la Dunare, înfrunta opoziția geților.
Numărul mare al geografiilor pierdute, în care foarte probabil erau descrise si teritoriile getice, face ca misterul să fie și mai adânc.
Însuși marele geograf Strabon a scris o carte despre Tracia și Dacia, astăzi cu desăvârșire pierdută.
Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunțime teritoriile locuite de geți și daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât intr-o palidă măsură, prin intermediul unei prescurtări făcute de Ptolemeu.
Una dintre geografiile pierdute apartinea lui Demetrios din Callatis (actuala Mangalia), iar datele prezentate de el cu privire la teritoriile geților trebuie să fi fost foarte exacte.
Nici hărțile, nu puține, care înfățișau lumea cunoscută în vremea geto-dacilor nu au ajuns până la noi: de la cea mai veche hartă a lumii despre care avem știință, cea a lui Anaximandru (sec. Vi î.Cr., învățat care a călătorit până la sciți), și până la cucerirea romană, nu s-a păstrat absolut nici o hartă care să înfățișeze Dacia veche!
Cele mai vechi hărți reprezintă Dacia de după cucerire.
De la Dromihete la Burebista se întinde o perioadă de mai mult de două secole de mare pustietate documentară.
Fie că dacii trăiau în pace și nu au atras atenția grecilor și romanilor, fie că scrierile care se refereau la acea epoca s-au pierdut (anume!), noi nu știm mai nimic despre acele vremuri.
De la Strabon avem câteva informații prețioase despre epoca lui Burebista, cu care vestitul geograf era contemporan.
Dar Strabon la rândul său a folosit lucrările lui Posidoniu, cel mai învățat om al acelei epoci.
Din păcate, nicio scriere a lui Posidoniu nu s-a păstrat până astăzi(!)
Dio Cassius scria și el, în cărțile sale pierdute (și ele!), despre această epocă.
Augustus însuși, contemporan cu Burebista, a scris despre propria sa viață, lucrare și ea(!) pierdută, unde fără îndoială că pomenea și de relațiile cu Dacia.
GETO-Dacii - un subiect incomod !?...
Cu siguranță, DA!
Este oare o simplă coincidență, o întâmplare, că au dispărut aproape toate scrierile despre geto-daci?
Ce neștiut blestem bântuie memoria acestor enigmatici și bravi strămoși ai noștri și ce magie poate rupe acest blestem?
Este tot o întâmplare faptul că ”specialiștii” noștri au decretat drept "falsuri" niște documente unice, pe care nici nu le-au... cercetat vreodată (!), refuzând să creadă că geto-dacii și-ar fi putut scrie propria istorie pe plăci de aur sau de plumb?
Al cui somn este deranjat de acești înțelepți și curajosi daci, care nu fac decât să-și ceară dreptul la istorie?
Este oare tot o întâmplare că singurul om - Papadopol- Călimah - care s-a ocupat vreodată de dramatica poveste a dispariției manuscriselor despre geto-daci a fost în totalitate ignorat?
Soarta lui Papadopol-Călimah este una emblematică.
Despre geto-daci se vorbește în mediile academice puțin: ei sunt "barbarii" Europei, atât de proslăviți în anii comunismului, când autohtonismul era ideologizat.
Acum, a nu vorbi despre geto-daci reprezintă un absurd și inutil semn de dizidență, de manifestare anti-comunistă si de simpatie pro-europeana: dacă vrem în Europa, e de preferat să vorbim mai mult de Roma, decât de Sarmizegetusa; dacă vrem cu Occidentul, trebuie să ne uităm trecutul și tradițiile.
Nimic mai greșit!
Nu putem fi universali decat prin ceea ce avem particular.
Suntem români tocmai pentru că strămoșii noștri au fost geto-dacii: dacă ar fi fost celți, noi am fi fost probabil francezi, iar daca ar fi fost iberi, astazi am fi fost spanioli.
A ignora sau a contesta importanța componentei geto-dacice a istoriei noastre înseamnă a nega propriul nostru specific național românesc.
(referințe Aurora Petan)
Comentarii
Trimiteți un comentariu