Considerăm Basarabii (”cei negri”) una din verigile din lanțul așa-zisei ”discontinuități” a vieții GETO-DACILOR, timp de 1000 de ani.
Regii și marii preoți se recrutau în vechea antichitate din rândurile nobilimii getico-dacice, care, la vechii geto-daci, purta numele de TARABOSTES .
Vom argumenta că Dacia n-a fost niciodată părăsită de masa covârșitoare a populației ei și că nu există așa zisele ”pete albe” în istoria noastră, așa cum au susținut și încă mai susțin unii istorici de carton, de cele mai multe ori, tendențios.
Istoria nu admite segmentarea ei.
Ea este continuă, dar nu liniară; parcursul ei admițând și desfășurarea în zig-zag și în spirală.
Numai ignoranța, sau reaua-intenție, pot admite aceste pete albe.
Dacă documentele așa-zis „scrise” nu vorbesc, fie că ele nu există, fie că nu s-au găsit încă, fie că au fost ascunse sau distruse intenționat, avem în schimb altfel de documente certe, dar scrise în alt mod, consemnând evoluția istorică.
Un document important este LIMBA, dar ei i se adaugă elementele construcțiilor existente până astăzi, care trimit la semne arhetipale, ce se găsesc nu numai pe case și pe porți, dar și pe ii și pe fote, ori pe ceramicã și pe covoare.
Nu în ultimul rând amintim mitologia, cu miezul ascuns între straturile poveștii, ca document de excepție, în fenomenul cunoașterii.
Rămâne numai să putem intra în interiorul simbolului și să-l putem decodifica.
Așadar, noi considerăm basarabii (negri) una din verigile din lanțul așa-zisei discontinuitãți a vieții geto-dacilor, timp de o mie de ani.
Așa cum am mai spus, regii ca și Marele Preot, în general inițiații, se recrutau din rândul celor numiți tarabostes, adică nobilii geto-daci.
Considerăm că acești tarabostes sunt Basarabii de mai târziu-întemeietorii Țărilor Românești.
Să nu uitãm că ei sunt aleșii, deci de sânge albastru, ca și în antichitate, și în primordialitate, reprezentanții Castei Sacre.
Lexemul -tarabostes- a dezvoltat forme care incită la meditație și reconsiderare a unor atitudini și păreri greșit formate.
Evoluția fonetică a termenului este diferită.
Cuvântul tarabostes admite forma pelasgă de singular cu terminația atestată -vezi Decebalus în us -rezultă forma TARABOSTUS.
Având în vedere o pronunție în grai local, se ajunge la forma BARABUSTUS.
Terminațiile cuvintelor, în procesul de evoluție firească a limbilor, cad și ajungem la lexemul BARABUSTU.
Legea comodității în vorbire impune forma BARABUSU;
prin anagramare devine BASURUBU și atracției de a, se ajunge la cuvântul BASARAB.
Deci urmărim fluent evoluția fonetică (tarabostes-rabustus-barabusu-basurab(u)-Basarab)
Aceastã evoluție vorbește de la sine și ne face să înțelegem că retragerea în munți NU a însemnat și uitarea!
Tarabostes-Basarabii conduceau în noile condiții OBȘTEA, aceasta îi recunoștea de conducători, căci ei și-au păstrat pozițiile economice, politice și religioase, datorită originii, prestigiului și a averilor lor.
Același cuvânt b(t)arabostus stă la originea numelui Basarab, care are următoarea evoluție, cu aceleași legi fonetice prezentate mai sus-tarabostus-barabosus-barabus-sarab.
Așa cum am arătat mai sus, există și o evoluție paralelă și, din basarabus prin descompunere se ajunge la BA(N) și SARAB; BAN-ul fiind conducătorul unei regiuni, cel mai bogat și SARAB(„neam ales”, cel mai vechi).
Dintre sarabii cu tiară(coroană)-sarabos tereos-se consacrau regii și sacerdoții de rangul cel mai înalt.
Cu timpul, căvântul TARAB(U)STUS a căpătat noi accepțiuni, prin lărgire de sens.
Termenul este format din TARA și BOSUS-BOS-(U).
Cuvântul T(I)ARĂ poate fi întâlnit și cu forma grecească TEREOS, deci coroană și, prin extensie, desemnând domeniul peste care stăpânește BOS-ul, însemnând în sensul cel mai strict ”cel cu putere mare”
Tot cuvântul T(I)ARA, ca parte componentă a termenului T(I)ARABOSUS - ”conducătorii cu coroană” , a dezvoltat un alt lexem- de la forma pelasgă TIARANUS, care dă, prin căderea terminației finale-s-TIARANU și se ajunge la TIRANU-TIRAN, adică ”CEL CU DREPT DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE ASUPRA SUPUȘILOR”, un atribut al regilor.
Același căvânt TARA, component al lexemului TARABOST(U)ES stă la originea termenului ȚARĂ, adică, ”spațiul pământul peste care domnește BOS(T)US”, conducătorul, și apoi, prin derivare, de la ȚARĂ se ajunge la ȚĂRAN.
Puterea de influență și vechimea cuvântului taraboste(u)s se vede și prin aceea că, este și etimonul pentru termenul BUREBISTA.
Urmează să demonstrăm.
Tarabostus (forma pelasgã cu terminația -us) admite cum am arătat, termenul, în graiul vorbit firesc, de barabus(t)u -de aici formele burubustus - burubistus Burebistus; aceasta e forma originară pelasgă, Burebistas este numele regelui în limba greacă.
De altfel, istoricii antici îl numesc pe marele conducător
geto-dac, cu fonetisme ușor schimbate, datorate fenomenului numit ”alunecarea de sunete”Burebistas, când Buerebistas sau Boerebistas.
Întărind ideea că lanțul continuității existenței
GETO-Dacilor-Pelasgi - Hiperboreeni a fost neîntrerupt pe aceste meleaguri, putem merge mai departe și să justificăm afirmația că, geto-daco-rumunii-românii au păstrat în limba lor, fapte, nume, tradiții esențiale neschimbate, doar evoluția a impus aparent alte denumiri.
Iată un alt exemplu: BUREBISTAS-BUEREBISTAS are în radical cuvântul BUER-BOIER, clasa din care s-a ridicat marele rege.
Prolificul termen TARABOST(U)ES a format o familie de cuvinte, ce exprimă o realitate istorică uluitoare, prin adevărul și concretețea sa: de la TARBOSTUS s-au format cuvintele:
1. SARABII,
2 SARABII CU TIARĂ,
3. BASARAB,
4. BUREBISTA,
5. BOIER,
6. ȚARĂ,
7. ȚĂRAN.(prin derivare)
Sã încheiem rotund demonstrația care a răspuns la întrebarea ”CINE SUNT BASARABII”
Tarabostes sunt nobilii geto-daci, din care se trag sarabii cu tiară, sau tiranii care au dat un nume de rege vestit în antichitate, Burebista și neamul cel mai vechi și nobil al Basarabilor al Negrilor, întemeietori ai Țărilor românești, susținuți de boieri, conducțând o Țară, sprijiniți de Țărani.
Geto-Dacii nobili, tarabostes, fac sã ne gândim la un arc peste timp - un pod care a legat existența noastră de miticul
Pelasgus cel Mare, de rădăcinile cele mai adânci ale lumii, a căror existeță o simțim până astăzi, căci ei se află și în
toponime- Basarabii Dobrogei sau în Basarabi, în hidronime nenumărate ca și în antroponime, care conțin lexemul NEGRU identificat cu BASARB.
Și demersul nostru continuă amintind de numeroșii voievozi cu titlul de NEGRU VODĂ, sau BASARAB VODĂ.
Istoria are mijloacele ei de a consemna toate, rămâne numai să o ascultăm și cu inima, căci în ea stă lumina minții iscoditoare, ce vibrează la sonuritățile profunde, mai aspre sau mai melodioase ale TIMPULUI.
NUMAI VIBRÂND CU ADEVĂRAT, ÎN CĂUTAREA RĂDĂCINILOR NOASTRE, VOM PUTEA DESCOPRI ADEVĂRURI CE PAR, DOAR, ATÂT DE ASCUNSE, PENTRU CĂ...SUNT PREA APROAPE DE NOI!
(referințe, Prof.Maria Ciornei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu