Descoperite de Octavian Goga, într-un sat de lângă Sibiu, pe nume Tilișca, furcile de tors, dibaci și înțelept ornamentate, păstrează, dincolo de diferențele narative, aceeași narațiune fundamentală a cosmogoniei primordiale, în care muntele devine și arbore cosmic, și altar, slujit de Venus și apărat de Marte, apără Spiritul Universal, care „și-a făcut sălașul în SOARE”.
Să nu uităm că religia ancestrală a străbunilor GEȚI era de tip PANTEIST-SOLARIAN.
Ei adorau SOARELE aducător de LUMINĂ și VIAȚĂ, dar și toată NATURA ce-i înconjura, respectându-i toate LEGILE NESCRISE și trăind în ARMONIE DEPLINĂ cu ea...
Toată simbolistica primordială a fost, desigur, preluată, în timp, și de creștinism, de cele mai multe ori fără explicații, ci doar cu etichete lacunare, dar unanim și obligatoriu acceptate.
FURCILE DE TORS spun aceeași poveste ca și ouăle încondeiate, însemnând, în fond, prima carte religioasă a omenirii, în tentația neostenită de intrare în ARMONIA UNIVERSALĂ.
Schematic, simbolurile acestea vechi își au explicația în cele mai vechi cărți religioase (toate sunt variante ale uneia și aceleiași cărți sacre), dar în totemism elementele acestea nu însemnau doar simboluri, ci stimuli și condiții de integrare în Absolut.
FURCA DE TORS, atribut al zeiței Athena, este un simbol al artei domestice, al îndeletnicirilor feminine şi o emblemă a femeii.
Are şi o semnificatie falică; de cele mai multe ori, prin construcția ei (e şi cazul furcii tradiționale româneşti), îmbină un simbolism sexual masculin cu cel feminin (partea de sus a furcii imitând floarea).
Furca de tors este strâns legată de riturile de inițiere feminină. Este inclusă şi în ceremonialul de nuntă al românilor şi privită ca un simbol al conjunctiei contrariilor.
Pe unele furci sunt chiar zugrăvite chipuri de bărbați. Semnificație masculină pare a avea şi furca de aur, pe care o primesc în dar eroinele unor basme;
Cu acelaşi simbolism apare furca şi în unele cântece de dragoste: „Măi bădiță şi-al meu drag, / Mergi cu puşca la vânat! / Te uită şi vezi un brad, / Bradu-nalt şi subtirel, / Tot ca tin’ de frumuşel. / Taie din el o făclie, /Şi-mi fă tu o furcă mie. / Când m-ajunge dor şi jele, / O am în bratele mele. /Şi o culc în pat cu mine, /Şi gândesc că sunt cu tine” (Mohanu, 370).
Conjunctia contrariilor e mai clară în îmbinarea furcii cu caierul din care „naşte” firul, la acesta participând fusul (simbol masculin), întregul proces al torsului fiind un adevărat „sistem simbolic” al generării, al naşteriişi scurgerii vietii.”
(surse Net și DATINA)
Comentarii
Trimiteți un comentariu