DACIA, fiica GEȚIEI, numele străvechi de la ”capul şi începătura moşilor”, un nume în care se ascunde toată istoria cea adevărată a noastră și nu numai, de la începutul soarelui până azi.
Cu toate măsurile de reprimare, numele de „Dac” și de ”GET” n-au putut fi eludate, întrucît continuau să creeze spaimă pentru autorităţile imperiale.
Astfel, istoricul Dio Cassius scrie că nu peste multă vreme, în timpul împăratului Macrinus 217- 218 d-Chr.):
„Dacii(geții, de fapt) pustiau o parte a Daciei şi ameninţau să se lupte mai departe, după ce-şi luaseră îndărăt ostatecii pe care-i primise Caracalla sub cuvânt de alianţă”(29).
Însă, numele „GET” a fost folosit cu mare teamă şi precauţie de către istorici, iar autorităţile imperiale l-au evitat, eludat sau reprimat, întrucât doar pronunţia acestuia genera groază şi spaimă.
În locul numelui „GET”, care fusese condamnat la
”damnatio memoriae”(adică la uitare! ), a rămas în istorie numele „GOT”, substituit celui de „GET”.
Împăraţii romani care s-au confruntat ulterior cu Dacii provinciali şi cu Geţii din răsăritul Carpaţilor Orientali(zona Moldavă), şi-au luat titlul aureolat, după obiceiul vremii, de „Carpicus Maximus” şi de „Dacicus Maximus”....
-Împăratul Maximinus Thrax (Tracul, 235-238 d.Chr.), primește titlul de „Dacicus Maximus” şi „Sarmaticus Maximus”;
-Împăratul Filip Arabul (244 - 249 d.Chr.), își ia titlul de „Carpicus Maximus”;
-Împăratul Decius (249-251 d.Chr.), şi-a luat titlul de „Dacicus Maximus”.
-Împăratul Gallienus (253-268 d.Chr.) ia titlul de „Dacicus Maximus”.
Acesta, pentru a stăpânii situația generată de atacurile tot mai dese și mai aprige ale Dacilor din toate provinciile, l-a numit în funcţia de comandant al armatelor din zona Dunării de mijloc şi de jos, pe generalul Regalian, comandantul forţelor armate din „ducatul Illyriei” (care cuprindea provinciile Tracia, Moesia, Dacia, Dalmaţia şi Panonia).
Acesta era de neam Dacic, fiind chiar rudă cu însuşi Decebal.
În vara anului 258, Regalian se alătură răsculaților Daci și în alianță cu „goţii”(geții), cu herulii şi cu tarvingii, sprijină și răscoalele izbucnite în provinciile Raetia, Gallia, Britannia şi Egipt.
În acest context, recunoscut și acceptat de Dacii din nordul și sudul Dunării, Regalian se rupe de imperiul roman și restituie Neamului numele de DACIA, făurind la nord de Dunăre, în Dacia Getică, o împărăţie care s-a întins de la Dunărea de Mijloc (din dreptul aşezării Budama/ Budes - azi, Budapesta) şi pădurea Hercinică, până la Nipru şi Marea Getică Negră) şi de la Vistula Superioară şi Pripet până la Dunărea de Jos.
Regalian a stabilit capitala noului regat Dacic la Sarmisegetusa, a bătut moneda proprie - ”regalianul de argint” - prima monedă etnică geto-dacică renăscută şi a readus religia monoteistă - în esenţă „zalmoxianismul”.
Pentru a-şi întări poziţia, el a ridicat-o pe soţia sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta.
Împotriva lui, romanii i-au folosit pe sarmaţii roxolani, însă după victoria împotriva acestora a fost ucis de o coaliţie formată din geţi integraţi în „ordinea romană” (trădători) şi sarmaţi roxolani.
Astfel a eşuat prima încercare de reconstituire a Daciei de către autohtoni şi pentru autohtoni, adică o Dacie a Dacilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu