DACIA, fiica GEȚIEI, numele străvechi de la ”capul şi începătura moşilor”, un nume în care se ascunde toată istoria cea adevărată a noastră și nu numai, de la începutul soarelui până azi.
În timpul lui Lucius Domitius Aurelianus (270-275 d.Chr.), atacurile Dacilor Liberi, în fruntea cărora s-au situat Dacii Carpatini, aliați cu frații lor Geți din nordul Mării Negre(moldavienii), nu au mai putând fi oprite, obligându-l pe împăratul Romei imperiale să-și retragă armata și administrația la sud de Dunăre, unde înființează noua provincie numită Dacia Aurelia.
Aceasta a fost constituită din partea de răsărit a provinciei Moesia Superior şi partea de apus a provinciei Moesia Inferior, în următoarea cuprindere teritorială: la nord - din dreptul Orşovei, până la vărsarea râului Oescus (azi Iskăr în Bulgaria) în Dunăre, iar la sud atingea cursurile râurilor Axius (azi Vardar) şi Strymon (azi Struma), incluzând aici şi oraşele Scupi (azi Skopje) şi Pautalia (azi Kiustendil).
Noua provincie a fost împărţită în două unităţi administrative denumite: Dacia Ripensis - cu capitala Ratiaria (azi Arcar, în Bulgria) şi Dacia Mediterranea (Dacia din mijloc), cu capitala la Serdica (azi Sofia, capitala Bulgariei).
Curajul Dacilor nord dunăreni în confruntarea cu Imperiul roman a crescut din momentul în care linia Dunării a redevenit frontiera între Dacia getică şi imperiu.
Astfel, Imperiul roman a fost nevoit să intre în defensivă în faţa „barbarilor geţi”, care au început să „roadă” limes-ul dunărean.
Aceştia ameninţau să invadeze provinciile sud-dunărene ale Imperiului nu pentru a cuceri teritorii şi a subjuga neamuri, ci pentru a-i elibera pe geţii sud-dunăreni din robia Romei şi a reface Dacia getică.
Din acele vremuri, numele „GET” a redevenit de temut pentru autorităţile romane, fiind eludat de autorităţile imperiale, dar folosit cu multă precauţie şi teamă mai ales în provinciile dunărene ale Imperiul roman. --
În timpul lui Lucius Domitius Aurelianus (270-275 d.Chr.), atacurile Dacilor Liberi, în fruntea cărora s-au situat Dacii Carpatini, aliați cu frații lor Geți din nordul Mării Negre(moldavienii), nu au mai putând fi oprite, obligându-l pe împăratul Romei imperiale să-și retragă armata și administrația la sud de Dunăre, unde înființează noua provincie numită Dacia Aurelia.
Aceasta a fost constituită din partea de răsărit a provinciei Moesia Superior şi partea de apus a provinciei Moesia Inferior, în următoarea cuprindere teritorială: la nord - din dreptul Orşovei, până la vărsarea râului Oescus (azi Iskăr în Bulgaria) în Dunăre, iar la sud atingea cursurile râurilor Axius (azi Vardar) şi Strymon (azi Struma), incluzând aici şi oraşele Scupi (azi Skopje) şi Pautalia (azi Kiustendil).
Noua provincie a fost împărţită în două unităţi administrative denumite: Dacia Ripensis - cu capitala Ratiaria (azi Arcar, în Bulgria) şi Dacia Mediterranea (Dacia din mijloc), cu capitala la Serdica (azi Sofia, capitala Bulgariei).
Acesta este momentul în care împeriul roman pierde difinitiv controlul asupra Daciei aflate la nord de Dunăre.
Curajul Dacilor nord dunăreni în confruntarea cu Imperiul roman a crescut din momentul în care linia Dunării a redevenit frontiera între Dacia getică şi imperiu.
Astfel, Imperiul roman a fost nevoit să intre în defensivă în faţa „barbarilor geţi”, care au început să „roadă” limes-ul dunărean.
Aceştia ameninţau să invadeze provinciile sud-dunărene ale Imperiului nu pentru a cuceri teritorii şi a subjuga neamuri, ci pentru a-i elibera pe geţii sud-dunăreni din robia Romei şi a reface Dacia getică.
Din acele vremuri, numele „GET” a redevenit de temut pentru autorităţile romane, fiind eludat de autorităţile imperiale, dar folosit cu multă precauţie şi teamă mai ales în provinciile dunărene ale Imperiul roman. --
(-dr. Aurel V. David-)
Comentarii
Trimiteți un comentariu