DACIA, fiica GEȚIEI, numele străvechi de la ”capul şi începătura moşilor”, un nume în care se ascunde toată istoria cea adevărată a noastră și nu numai, de la începutul soarelui până azi.
La mijlocul secolului aș II-lea numele ”DAC” și ”GET” erau folosite în „lumea romană” pentru a defini acelaşi neam, care-şi afirma identitatea prin luptă, adică prin încercări permanente, cu arma în mână, de a ieşi de sub robia romei imperiale.
Împăraţii care au urmat pe tronul imperiului roman după moartea lui Traian au încercat, în disperare, folosind diplomaţia şi forţa armelor, să menţină sub stăpânire provincia Dacia, întrucât aducea mari foloase pentru „lumea imperială romană”.
Pentru a putea fi apărat şi exploatat cu maximă eficienţă, începând cu împăratul Hadrian,
teritoriul provinciei „Dacia Augusti” a fost fragmentat în subdiviziuni administrative numite succesiv:
- Dacia Superior - care a cuprins Transilvania, Banatul şi vestul Olteniei de astăzi (moştenind cea mai pare parte a Daciei Augusti) şi
-Dacia Inferior - care a cuprins estul Olteniei (în principal valea Oltului) şi probabil colţul de sudest al Transilvaniei;
- Dacia Apulensis (pe locul Daciei Superior, cu capitala la Apullum),
- Dacia Porolissensis - formată din teritoriile Daciei Apulensis situate la nord de râurile Arieş şi Mureş (cu capitala la Porolissum) şi
-Dacia Malvensis (pe teritoriul Daciei Inferior, cu capitala la Malva - devenită Romula).
În 180 – 192 legiunile romane ale lui Commodus, s-au confruntat din nou cu GEȚII LIBERI dar și cu Dacii ”subjugați” – numiți provinciali de ”Historia Augusta”.
„Vita Commodus” a consemnat că în vreme ce acest împărat roman trăia în desfrâu „prin generalii săi, a învins pe mauri, pe Daci (victi daci) şi a restabilit stăpânirea în Britania, Germania şi Dacia, provincii care voiau să o înlăture”.
Deci, după aproape un secol de stăpânire romană la nord de Dunăre, numele de ”GEȚI ” și „DACI” era folosit cu teamă, dar şi cu respect, de către autorităţile romane, atât pentru Dacii provinciali, cât şi pentru cei din afara provinciei - Geții Liberi -, cu care trupele romane de pe frontiera provinciei Dacia se aflau în continuă confruntare, cu sorţi schimbători.
La mijlocul secolului aș II-lea numele ”DAC” și ”GET” erau folosite în „lumea romană” pentru a defini acelaşi neam, care-şi afirma identitatea prin luptă, adică prin încercări permanente, cu arma în mână, de a ieşi de sub robia romei imperiale.
Împăraţii care au urmat pe tronul imperiului roman după moartea lui Traian au încercat, în disperare, folosind diplomaţia şi forţa armelor, să menţină sub stăpânire provincia Dacia, întrucât aducea mari foloase pentru „lumea imperială romană”.
Pentru a putea fi apărat şi exploatat cu maximă eficienţă, începând cu împăratul Hadrian,
teritoriul provinciei „Dacia Augusti” a fost fragmentat în subdiviziuni administrative numite succesiv:
- Dacia Superior - care a cuprins Transilvania, Banatul şi vestul Olteniei de astăzi (moştenind cea mai pare parte a Daciei Augusti) şi
-Dacia Inferior - care a cuprins estul Olteniei (în principal valea Oltului) şi probabil colţul de sudest al Transilvaniei;
- Dacia Apulensis (pe locul Daciei Superior, cu capitala la Apullum),
- Dacia Porolissensis - formată din teritoriile Daciei Apulensis situate la nord de râurile Arieş şi Mureş (cu capitala la Porolissum) şi
-Dacia Malvensis (pe teritoriul Daciei Inferior, cu capitala la Malva - devenită Romula).
În 180 – 192 legiunile romane ale lui Commodus, s-au confruntat din nou cu GEȚII LIBERI dar și cu Dacii ”subjugați” – numiți provinciali de ”Historia Augusta”.
„Vita Commodus” a consemnat că în vreme ce acest împărat roman trăia în desfrâu „prin generalii săi, a învins pe mauri, pe Daci (victi daci) şi a restabilit stăpânirea în Britania, Germania şi Dacia, provincii care voiau să o înlăture”.
Deci, după aproape un secol de stăpânire romană la nord de Dunăre, numele de ”GEȚI ” și „DACI” era folosit cu teamă, dar şi cu respect, de către autorităţile romane, atât pentru Dacii provinciali, cât şi pentru cei din afara provinciei - Geții Liberi -, cu care trupele romane de pe frontiera provinciei Dacia se aflau în continuă confruntare, cu sorţi schimbători.
Comentarii
Trimiteți un comentariu