DACIA, fiica GEȚIEI, numele străvechi de la ”capul şi începătura moşilor”, un nume în care se ascunde toată istoria cea adevărată a noastră și nu numai, de la începutul soarelui până azi.
În afara provinciei ocupate, a rămas lumea geto-dacilor (numiți convențional Dacii Liberi de către romani și GEȚII LIBERI de către restul lumii), care i-a cuprins pe GEȚII din Muntenia, Costobocii din Carpații nordici moldavi,
Dacii Mari din așa-numita Silvanie (ţinuturile Crişana, Sălaj, Sătmar) şi din Maramureş, precum și Carpii din Moldova centrală.
În toți cei 165 de ani de ocupație romană, GEȚII (dacii) Liberi au fost un permanent și real pericol pentru imperiu, aceștia atacând cotropitorii de câte ori au avut prilejul.
Autoritățile romane au fost obligate în toată perioada de ocupație a teritoriilor Daciei, să recunoască identitatea GETO-Dacilor și să o respecte.
Prima răscoală a Dacilor ”subjugați” s-a declanșat în anul 117 d.Chr. la scurt timp după moartea lui Traian, atunci când alături de Dacii Liberi ajutați de sarmați (iazigi și roxolani), au cerut noilor ”stăpâni” să respecte drepturile ”obștilor”.
Ca urmare a înfrângerilor suferite în confruntarea cu ”barbarii”, noul împărat, Hadrian a abandonat teritoriile ocupate în Câmpia Getică și sudul Moldovei de astăzi, a retras hotarul provinciei Dacia pe râul Olt, iar pe cel al provinciei Moesia Inferior pe limesul Dunării, distrugând și partea de deasupra a podului construit de Apollodor din Damasc la Drobeta.
Documentele vremii i-au menționat printre neamurile răsculate și pe Daci.
În discursul public rostit de Aelius Aristide în aprilie-iunie 144 către Roma, este menționată ”Nebunia Geților”, care cu greu a fost oprită și doar cu ajutorul legiunii XIII gemina și a noilor trupe auxiliare aduse din provincie.
În afara provinciei ocupate, a rămas lumea geto-dacilor (numiți convențional Dacii Liberi de către romani și GEȚII LIBERI de către restul lumii), care i-a cuprins pe GEȚII din Muntenia, Costobocii din Carpații nordici moldavi,
Dacii Mari din așa-numita Silvanie (ţinuturile Crişana, Sălaj, Sătmar) şi din Maramureş, precum și Carpii din Moldova centrală.
În toți cei 165 de ani de ocupație romană, GEȚII (dacii) Liberi au fost un permanent și real pericol pentru imperiu, aceștia atacând cotropitorii de câte ori au avut prilejul.
Autoritățile romane au fost obligate în toată perioada de ocupație a teritoriilor Daciei, să recunoască identitatea GETO-Dacilor și să o respecte.
Prima răscoală a Dacilor ”subjugați” s-a declanșat în anul 117 d.Chr. la scurt timp după moartea lui Traian, atunci când alături de Dacii Liberi ajutați de sarmați (iazigi și roxolani), au cerut noilor ”stăpâni” să respecte drepturile ”obștilor”.
Ca urmare a înfrângerilor suferite în confruntarea cu ”barbarii”, noul împărat, Hadrian a abandonat teritoriile ocupate în Câmpia Getică și sudul Moldovei de astăzi, a retras hotarul provinciei Dacia pe râul Olt, iar pe cel al provinciei Moesia Inferior pe limesul Dunării, distrugând și partea de deasupra a podului construit de Apollodor din Damasc la Drobeta.
Documentele vremii i-au menționat printre neamurile răsculate și pe Daci.
În discursul public rostit de Aelius Aristide în aprilie-iunie 144 către Roma, este menționată ”Nebunia Geților”, care cu greu a fost oprită și doar cu ajutorul legiunii XIII gemina și a noilor trupe auxiliare aduse din provincie.
La mijlocul secolului al II-lea numele ”DAC” și ”GET” erau folosite în „lumea romană” pentru a defini acelaşi neam, care-şi afirma identitatea prin luptă, adică prin încercări permanente, cu arma în mână, de a ieşi de sub robia Romei imperiale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu