-=- Serial: DOVEZI ALE IDENTITĂȚII NOASTRE MULTIMILENARE : ” Tăbliţele de la Sinaia” (14) -=- (autor CONSTANTIN OLARIU)

                --  TĂBLIȚELE DE LA SINAIA --
                                                    (14)
                                                      (autor CONSTANTIN OLARIU)

...Dar relațiile geților cu frațiilor, galii din Galileea, în tradiția populară este păstrată de mitul solomonarilor. 
Aceştia sunt preoții geți care s-au sihăstrit prin munți după prigoana  romană. 
O mică parte au reuşit să fugă în munți luând cu ei și tăblițele de aur şi plumb pe care era scrisa istoria, legile şi religia lor. 

  Tradiția populară spune despre solomonari că stăpâneau foarte bine astronomia, întocmeau calendare și prevesteau uimitor vremea. 
   Aveau puteri supranaturale de influențare a unor fenomene naturale și preziceau viitorul fiind pricepuți și în magie(bioenergie), erau capabili să încalece pe balauri, să se urce deasupra norilor pentru a aduce sau a alunga grindina.

  După înfățișare ei erau înalți, cu ochi bulbucați, cu păr roșu, aspru si zbârlit, veșmântul era de obicei o țundră albă, zdrențăroasă. 
Fiecare solomonar purta o mică traistă cu instrumentele magiei meteorologice: 
- o toporișcă cu care sparge gheața în ceruri pentru a face grindină; 
- un frâu din coajă de mesteacăn cu care este mânat balaurul zburător călărit de el prin ceruri şi obligat sa arunce fulgere pe nări; 
- Cartea Solomonariei atârnată de umăr; 
- o toacă de lemn atârnată pe piept cu care chema duhurile furtunilor. 

Solomonia era o inițiere de lungă durată a învățăcelului într-o adevărată artă a magiei și psihologiei umane pe care el trebuia să o practice cu multă măiestrie. 

Dupa Lazăr Săineanu, inițierea se făcea într-un loc sub pământ numit Solomanță sau Solomonarie, unde se învățau toate limbile ființelor vii, toate tainele naturii, toate formulele magice, farmecele si vrăjitoriile(solomoniile).

La instruire nu se primeau decît zece ucenici, care după 7 ani de învățătură, se alegea doar unul dintre ei, iar acela devenea solomonar. 

Dupa alte legende româneşti din ceata de zece învățăcei, deveneau solomonari 7 sau 9 care puteau încăleca balaurul ce vărsa foc pe nări şi sa zboare cu el prin ceruri. 

Tradiția îi consideră pe acești oameni sfinți pentru faptele lor bune, sau vânduți Dracului atunci când aduc grindina peste semănături. 

,,În timpul celor 7 ani de școală ei învățau toată învățătura de pe lumea asta, apoi se duceau într-o peșteră depărtată din Orient unde stau la o masa de piatră, până scriu toată învățătura din lume, într-o carte”, dupa cum arata T. Gherman în ”Meteorologie populară” Blaj, 1928. 

La școala Solomoniei pot veni numai copii cu chemare, aleși de solomonarii bătrâni, iar ucenicia nu poate depăși vârsta de 20 de ani. 

Informațiile sugerează că această școală unde învățăceii se făceau tobă de carte era situată în cetatea Babarului, având o structura didactica în frunte cu arhimandritul ,,Uniilă”.

Nota mea:

În ceea ce priveşte Cetatea Babarului în care sunt pregătiţi solomonarii se poate constata, cu uimire, că nivelul iniţiatic 2 al platoului Bucegilor poartă o denumire asemănătoare, fiind dată de megalitul numit chiar Babele, foarte asemănător cu sumerianul Bab Ili (Casa zeului). Este necesară această precizare întrucât sumerienii au plecat în mileniul IV de la Tărtăria de Mureş(angramat:SUMER) cu mituri  cu tot spre locul viitorului Sumer!

Termenul de solomonie are sensul de școală ascunsă sub pamânt sau pestera unde s-ar învăța toate tainele naturii, farmecele și vrăjile. 
În limba româna avem cuvântul solomon cu sensul de șorț făcut dintr-un anumit tip de piele și prin extensie solomonar înseamnă cel care poartă un solomon. 

Cetatea Babarului unde studiază acești solomonari pentru a deveni bute de înțelepciune este cetatea Luminii, sau locul unde se primește Lumina, în sens metaforic, pentru înțelepciune. 

În eme-gi (sumeriană) avem cuvântul babbar cu sensul de Lumină, inteligență, alb, răsăritul soarelui, iar în mitologia emeș găsim duhul Babar care aduce lumina zilei si strălucirea minții, dar şi o cetate cu acest nume. 

În localitatea Șinca Veche din județul Brașov exista un fel de biserică de o concepție nemaiîntâlnită, săpată într-un deal. 
Se compune dintr-o cameră mai mare, dreptunghiulară, care comunică printr-o fereastră cu o cameră mai mică, circulară, terminată printr-o cupolă unde se oficiau slujbele şi se aduceau ofrande pe un mic altar. 
Cupola comunică... cu cerul printr-un con vertical foarte larg săpat în spirală și care avea deasupra un acoperiș special – poate chiar un cristal pentru concentrarea luminii.

 Pe unul din pereti există o firidă unde este sculptat un simbol religios (identic cu ,,steaua lui David”), iar pe peretele din fața altarului într-o firidă acest simbol se repetă, dar are în interior un cerc cu doi pești fiind simbolurile principiului masculin si feminin.

  În mitologia româneasca există o legendă care spune că pământul se sprijină pe doi pești! 

Consider că lăcașul a fost săpat în mileniul V î.e.n. înainte de plecarea emeșilor(sumerienilor) de aici, pentru că simbolul religios se găsește identic și pe tăblițele sumerienilor. 

În eme-gi sim are sensul de rășină aromată, fumul acestei rășini, iar ca înseamnă comunitate, casă, sat. 

Aceasta construcție cu caracter religios, dar şi peșterile adaptate pentru asemenea scopuri care se gasesc în numeroase localități din țară, sunt adevăratele cetăți Babbar. 

În lăcașul de la Șinca Mare s-au găsit vase mari de ceramică pline cu cenușă și oase parțial arse amintind de obiceiul geților de a-şi incinera morții, iar cenușa o păstrau în vase de lut depuse în metocuri(mici bisericuțe).

                                 - VA URMA -