-=- SĂ CINSTIM și, mai ales, SĂ CUNOAȘTEM ADEVĂRATA ISTORIE A NEAMULUI NOSTRU STRĂVECHI...partea a III-a -=-
- TITANII și GIGANȚII -
(partea a III-a)
(România Megalitică)
Alți Titani stabiliți prin alte locuri sunt amintiți în scrierile lui Philochor:
”Tityus– fiul Geei din Attica, rege al Eubeei, Tithonus – un frate al regelui Priam al Troiei, Tatinos – principe barbar din Galia, precum și un trib de “dittani” stabilit in Hispania, peninsula necucerită de romani.
Dittanii aveau o simpatie deosebită pentru civilizația romană, iar patricienii nutreau aceleași sentimente pentru frații de la vest. Trimișii dittanilor erau admiși fără rezerve în Senatul roman, chiar dacă ar fi trebuit sa fie considerați barbari.
În fine, termenul “Tetenius” apare și pe o inscripție romană din Dalmația (regiune din partea estica a Marii Adriatice, actualmente pe teritoriul Croației).
Pe teritoriul Daciei, vechii Titani apar sub numele de “tatari”, fără nicio legătură cu triburile nomade ale cumanilor, veniți din nordul Mării Negre, începând din secolul XII d.Hr., ori cu hoardele mongole ale lui Genghis Khan.
În tradiția geto-daco-românã, termenul “tatari” este o simplă formă dialectală a cuvântului “tãtâni”.
Spre exemplu, în Codicele Voronețian, scris pe la începutul secolului al XVI-lea, aflăm următoarele forme ale cuvântului: “Duminica 7 a sânților tatari”, adica Duminica, ziua a șaptea, a sfinților părinți;
“Legea tãtâreascã” = Legea părintească sau Legea pământului; “Obicniteloru tãtãresci” = obiceiurile părintești.
Mai amintim aici și o veche baladă populară românească, în care părinții/edilii orașului Brașov sunt numiți “tartorii târgului”.
Prin urmare, termenul de “tatar”(părinte) este ancenstral pe meleagurile noastre.
Herodot ne spune că Hercule a învățat să tragă cu arcul de la un scit numit Teutarus, stăpân pe meleagurile din nordul Dunării de Jos.
În teogoniile grecești, Saturn mai are și epitetul de “Tartaros”, adica tatăl sau tătânele.
La Egipteni era numit ceva mai corect, Tatunen, si era invocat in următorii termeni:
«Părintele părinților, mare de la prima dată» etc…
Apollo, zeul/deul Soarelui, care mai avea și epitetul de Titan, era adorat în unele părți ale Romei sub numele de Tortor, dupa cum ne spune Suetoniu.
În genealogia popoarelor preistorice, Titan, protopărintele Titanilor, figureză ca un nepot al regelui Pelasg.
(romaniamegalitica.blogspot.com)
- VA URMA -
(partea a III-a)
(România Megalitică)
Alți Titani stabiliți prin alte locuri sunt amintiți în scrierile lui Philochor:
”Tityus– fiul Geei din Attica, rege al Eubeei, Tithonus – un frate al regelui Priam al Troiei, Tatinos – principe barbar din Galia, precum și un trib de “dittani” stabilit in Hispania, peninsula necucerită de romani.
Dittanii aveau o simpatie deosebită pentru civilizația romană, iar patricienii nutreau aceleași sentimente pentru frații de la vest. Trimișii dittanilor erau admiși fără rezerve în Senatul roman, chiar dacă ar fi trebuit sa fie considerați barbari.
În fine, termenul “Tetenius” apare și pe o inscripție romană din Dalmația (regiune din partea estica a Marii Adriatice, actualmente pe teritoriul Croației).
Pe teritoriul Daciei, vechii Titani apar sub numele de “tatari”, fără nicio legătură cu triburile nomade ale cumanilor, veniți din nordul Mării Negre, începând din secolul XII d.Hr., ori cu hoardele mongole ale lui Genghis Khan.
În tradiția geto-daco-românã, termenul “tatari” este o simplă formă dialectală a cuvântului “tãtâni”.
Spre exemplu, în Codicele Voronețian, scris pe la începutul secolului al XVI-lea, aflăm următoarele forme ale cuvântului: “Duminica 7 a sânților tatari”, adica Duminica, ziua a șaptea, a sfinților părinți;
“Legea tãtâreascã” = Legea părintească sau Legea pământului; “Obicniteloru tãtãresci” = obiceiurile părintești.
Mai amintim aici și o veche baladă populară românească, în care părinții/edilii orașului Brașov sunt numiți “tartorii târgului”.
Prin urmare, termenul de “tatar”(părinte) este ancenstral pe meleagurile noastre.
Herodot ne spune că Hercule a învățat să tragă cu arcul de la un scit numit Teutarus, stăpân pe meleagurile din nordul Dunării de Jos.
În teogoniile grecești, Saturn mai are și epitetul de “Tartaros”, adica tatăl sau tătânele.
La Egipteni era numit ceva mai corect, Tatunen, si era invocat in următorii termeni:
«Părintele părinților, mare de la prima dată» etc…
Apollo, zeul/deul Soarelui, care mai avea și epitetul de Titan, era adorat în unele părți ale Romei sub numele de Tortor, dupa cum ne spune Suetoniu.
În genealogia popoarelor preistorice, Titan, protopărintele Titanilor, figureză ca un nepot al regelui Pelasg.
(romaniamegalitica.blogspot.com)
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu