-=- SĂ CINSTIM și, mai ales, SĂ CUNOAȘTEM ADEVĂRATA ISTORIE A NEAMULUI NOSTRU STRĂVECHI...partea a II-a -=-
- TITANII și GIGANȚII -
(partea a II-a)
(România Megalitică)
Cei mai vechi si cei mai glorioși dintre pelasgi, au fost Titanii.
Ei sunt numiți de autorii vechi “genus antiquum Terrae” și “Terrae filii”.
Dupa Theogonia lui Hesiod, cei dintâi copii ai Terrei/Gaea/Geea cu Uranus au fost cei doisprezece Titani, șase băieți și șase fete: Oceanos, Coeos, Crios, Hyperion, Lapetos , Cronos (Saturn) , Rhea , Tethys , Themis , Thia, Mnemosyne si Phoebe.
De fapt, cele mai multe dintre aceste numiri reprezintă simple personificări de regiuni geografice, de râuri și de munți.
Vechea familie a Titanilor se compunea astfel din 12 ginți.
Patria Titanilor a fost, după toate tradițiile istorice, în părțile de nord ale Traciei, lângă râul Ocennos-potamos.
Oceanos, primul Titan, este, de fapt, Istru.(Dunărea).
Descendenți ai Titanilor erau considerați Hyperboreenii, care locuiau în nordul Dunării de Jos.
Atlas, regele cel puternic al hyperboreilor, care mai târziu a fost prefăcut într-un munte imens, era și el un Titan.
Titanii l-au detronat pe Uran și au dat imperiul lui Saturn, sub domnia caruia au luptat, vreme de zece ani, împotriva lui Jupiter.
Dar Saturn a fost învins, iar Jupiter a ocupat tronul lui Uranus.
(în imagine o reprezentare a lui JUPITER)
Nemulțumiți, Titanii s-au ridicat din nou, sub conducerea lui Atlas, dar au fost invinsi pentru a doua oară si intreaga lor clasă a fost distrusă.
Unii au fost închiși într-o peșteră adâncă, numita Tartaros, ceilalți au părăsit regiunile de lângă Istru și s-au risipit prin lume.
Genialul Nicolae Densușianu a localizat lupta Titanilor în pădurile din Munții Banatului (Tartesiu), de-a lungul râului Cerna, adica pe teritoriul Geto-Daciei și al României de astăzi.
(Nota mea:
Foarte probabil ca și numele de TĂRTĂRIA să aibă aceeași origine.)
Românul îl citează, de fapt, pe Homer, completat de Dio Cassius: “Generalul roman Crassus, în lupta ce o avusese cu geții (29-28 i.Hr.), prinse pe fratele regelui Dapyx (Dabigia), apoi dânsul plecă spre peștera numită Cira, o cavernă vastă si puternică, unde se retrăsese un mare număr din locuitorii acestui ținut, luând cu ei obiectele cele mai de preț.
În această peșteră, spun legendele, își căutaseră refugiul Titanii, când au fost învinși de Joe(Jupiter)”.
Homer ne mai spune că Titanii erau ”proto-părinții deilor și ai oamenilor distinși”.
Asadar, termenul de “Titavsc”, după originea și înțelesul său, este identic cu forma românească “tatâni”(tătâni), pluralul cuvantului “tata”.
După dezastrul de la Tartesiu, Titanii fugari au pus bazele civilizației în Europa și Asia Mică.
Pe teritoriul Italiei au condus cele mai vechi triburi romane, Ramnes si Luceres, formând nobila clasa “patres”, adică a patricienilor, cu mult înainte ca povestea lui Romulus si Remus să fi prins viață.
Erau numiti “Tatienes” și erau considerați “antiquissimi cives”, în traducere, “primii, cei mai vechi cetățeni”.
Toate afacerile publice ale statului roman erau pe mâna lor, doar ei având dreptul să administreze demnitățile preoțești, civile și militare.
Desemnau succesorul regelui, considerându-se
“singurii mijlocitori între zei si stat”.
Superbi prin gloria lor cea veche, ei se știau dintr-o altă clasă, dintr-un alt sânge și dintr-un alt neam decât cel al cetățenilor obișnuiți, inculți și de origine obscură, pe care-i numeau “plebs” – plebei.
Numele lor tradițional și privilegiat de “patres” este amintit și în cele 12 Tabule: “Nepatribus cum plebe con nubium sit“ – “căsătoria între patricieni și plebei nu este permisă”.
Poporul roman îi mai numea pe acești dintâi patricieni “titoși”, “patres” sau “orcini” – adică cei care au fost închiși candva în Orcus sau Tartaros.
(romaniamegalitica.blogspot.com)
- VA URMA -
(partea a II-a)
(România Megalitică)
Cei mai vechi si cei mai glorioși dintre pelasgi, au fost Titanii.
Ei sunt numiți de autorii vechi “genus antiquum Terrae” și “Terrae filii”.
Dupa Theogonia lui Hesiod, cei dintâi copii ai Terrei/Gaea/Geea cu Uranus au fost cei doisprezece Titani, șase băieți și șase fete: Oceanos, Coeos, Crios, Hyperion, Lapetos , Cronos (Saturn) , Rhea , Tethys , Themis , Thia, Mnemosyne si Phoebe.
De fapt, cele mai multe dintre aceste numiri reprezintă simple personificări de regiuni geografice, de râuri și de munți.
Vechea familie a Titanilor se compunea astfel din 12 ginți.
Patria Titanilor a fost, după toate tradițiile istorice, în părțile de nord ale Traciei, lângă râul Ocennos-potamos.
Oceanos, primul Titan, este, de fapt, Istru.(Dunărea).
Descendenți ai Titanilor erau considerați Hyperboreenii, care locuiau în nordul Dunării de Jos.
Atlas, regele cel puternic al hyperboreilor, care mai târziu a fost prefăcut într-un munte imens, era și el un Titan.
Titanii l-au detronat pe Uran și au dat imperiul lui Saturn, sub domnia caruia au luptat, vreme de zece ani, împotriva lui Jupiter.
(în imagine o reprezentare a lui SATURN)
Dar Saturn a fost învins, iar Jupiter a ocupat tronul lui Uranus.
Nemulțumiți, Titanii s-au ridicat din nou, sub conducerea lui Atlas, dar au fost invinsi pentru a doua oară si intreaga lor clasă a fost distrusă.
Unii au fost închiși într-o peșteră adâncă, numita Tartaros, ceilalți au părăsit regiunile de lângă Istru și s-au risipit prin lume.
Genialul Nicolae Densușianu a localizat lupta Titanilor în pădurile din Munții Banatului (Tartesiu), de-a lungul râului Cerna, adica pe teritoriul Geto-Daciei și al României de astăzi.
(Nota mea:
Foarte probabil ca și numele de TĂRTĂRIA să aibă aceeași origine.)
Românul îl citează, de fapt, pe Homer, completat de Dio Cassius: “Generalul roman Crassus, în lupta ce o avusese cu geții (29-28 i.Hr.), prinse pe fratele regelui Dapyx (Dabigia), apoi dânsul plecă spre peștera numită Cira, o cavernă vastă si puternică, unde se retrăsese un mare număr din locuitorii acestui ținut, luând cu ei obiectele cele mai de preț.
În această peșteră, spun legendele, își căutaseră refugiul Titanii, când au fost învinși de Joe(Jupiter)”.
Homer ne mai spune că Titanii erau ”proto-părinții deilor și ai oamenilor distinși”.
Asadar, termenul de “Titavsc”, după originea și înțelesul său, este identic cu forma românească “tatâni”(tătâni), pluralul cuvantului “tata”.
După dezastrul de la Tartesiu, Titanii fugari au pus bazele civilizației în Europa și Asia Mică.
Pe teritoriul Italiei au condus cele mai vechi triburi romane, Ramnes si Luceres, formând nobila clasa “patres”, adică a patricienilor, cu mult înainte ca povestea lui Romulus si Remus să fi prins viață.
Erau numiti “Tatienes” și erau considerați “antiquissimi cives”, în traducere, “primii, cei mai vechi cetățeni”.
Toate afacerile publice ale statului roman erau pe mâna lor, doar ei având dreptul să administreze demnitățile preoțești, civile și militare.
Desemnau succesorul regelui, considerându-se
“singurii mijlocitori între zei si stat”.
Superbi prin gloria lor cea veche, ei se știau dintr-o altă clasă, dintr-un alt sânge și dintr-un alt neam decât cel al cetățenilor obișnuiți, inculți și de origine obscură, pe care-i numeau “plebs” – plebei.
Numele lor tradițional și privilegiat de “patres” este amintit și în cele 12 Tabule: “Nepatribus cum plebe con nubium sit“ – “căsătoria între patricieni și plebei nu este permisă”.
Poporul roman îi mai numea pe acești dintâi patricieni “titoși”, “patres” sau “orcini” – adică cei care au fost închiși candva în Orcus sau Tartaros.
(romaniamegalitica.blogspot.com)
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu