-=- Serial: DOVEZI ALE IDENTITĂȚII NOASTRE MULTIMILENARE : ” Tăbliţele de la Sinaia” (11) -=- (autor CONSTANTIN OLARIU)
-- TĂBLIȚELE DE LA SINAIA --
(11)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
Cea mai veche menționare a capitalei geților(dabo geto) este pe tăblița 16 unde se povestește moartea conducătorului Baicu, care trebuie ,,să-si doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea getilor/dabo geto”.
Aceasta tăbliță este turnată pe la 560 î.e.n. pentru că apar pe ea imaginile lui Zamolxe si Pitagora asa cum sunt redate în T 2.
Dupa venirea galilor pe toriștea noastră avem T 11 de pe la mijlocul secolului V î.e.n. unde un preot get îl trece pe regele galilor la religia crucii si aduce cu aceasta ocazie un trofeu în Sarmisetuzo.
Pe la începutul secolului IV î.e.n. capitala neamului get ajunge la Enisala asa cum ne spune T 12.
În acele timpuri geții avea o sărbătoare a neamului unde erau chemați toti cei de o mamă, adica traci, telagi, iliri, macedoneni.
T 15 ne spune ca Filip, tatăl lui Alexandru Macedon a fost rău bătut pe la 342 – 340 î.e.n., iar capitala neamului get era la Sarmisetuzo și așa a rămas până au distrus-o romanii.
Pe tăblița 25 apar informații despre conducătorul satului Dabica ce-si însoară mîndrețea de flacau tare ca osul(voinic) cu Marica fiica Sofiei.
Ori urmele de locuire getică a acestei localități au fost descoperite în secolul XX excluzând astfel clar ideea pretinselor falsuri.
Dromichete (T 22, 23) avea centrul local de putere/daba la Sirmiu, Sierema (T 40) si nu Helis cum ne spune Diodor din Sicilia cand povesteste înflorit pățania lui Lisimah!
Pomponius Mela amintește despre o localitate Sirmium undeva prin nordul Munteniei.
Pe tăblițe apare Moș Ariminos/Arumunos(T 19) ca strămoş al geților și protector din înaltul cerului.
În tinutul Apeninilor exista orașul Ariminum ca amintire perenă a fondatorilor urbei, iar Jupiter, divinitatea supremă a panteonului roman purta în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis.
Dupa ce au ocupat Panonia, romanii si-au adus cu ei şi divinitățile.
O inscripție descoperita la Buda pomeneşte de Deus Arimanius ca epitet pentru Mithra.
Tot ca Deus Arimanius apare Mithra si la Roma, iar menționarea este făcută de marele preot al cultului mitraic.
În tăblița 5 apare preotul persan Gomtaro care participa la cultul geților!
Tăblița 15 ne dă informații prețioase despre războiul pe care l-a pornit Filip al-II-lea al Macedonie pe la anii 339 î.e.n. împotriva geților pentru că aceștia nu doreau să-l recunoască ca protector(bade).
Cum falnicii geți nu aveau în obicei să umble prea-plecați în fața străinilor (așa cum o fac urmașii lor astazi) și-au strunit sirepii, au dat săbiile la tocilă și l-au așteptat pe Filip Enia să-l întrebe de ce pofteşte la toriştea lor.
Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toata fala si falanga lor.
- VA URMA -
(11)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
Cea mai veche menționare a capitalei geților(dabo geto) este pe tăblița 16 unde se povestește moartea conducătorului Baicu, care trebuie ,,să-si doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea getilor/dabo geto”.
Aceasta tăbliță este turnată pe la 560 î.e.n. pentru că apar pe ea imaginile lui Zamolxe si Pitagora asa cum sunt redate în T 2.
Dupa venirea galilor pe toriștea noastră avem T 11 de pe la mijlocul secolului V î.e.n. unde un preot get îl trece pe regele galilor la religia crucii si aduce cu aceasta ocazie un trofeu în Sarmisetuzo.
Pe la începutul secolului IV î.e.n. capitala neamului get ajunge la Enisala asa cum ne spune T 12.
În acele timpuri geții avea o sărbătoare a neamului unde erau chemați toti cei de o mamă, adica traci, telagi, iliri, macedoneni.
T 15 ne spune ca Filip, tatăl lui Alexandru Macedon a fost rău bătut pe la 342 – 340 î.e.n., iar capitala neamului get era la Sarmisetuzo și așa a rămas până au distrus-o romanii.
Pe tăblița 25 apar informații despre conducătorul satului Dabica ce-si însoară mîndrețea de flacau tare ca osul(voinic) cu Marica fiica Sofiei.
Ori urmele de locuire getică a acestei localități au fost descoperite în secolul XX excluzând astfel clar ideea pretinselor falsuri.
Dromichete (T 22, 23) avea centrul local de putere/daba la Sirmiu, Sierema (T 40) si nu Helis cum ne spune Diodor din Sicilia cand povesteste înflorit pățania lui Lisimah!
Pomponius Mela amintește despre o localitate Sirmium undeva prin nordul Munteniei.
Pe tăblițe apare Moș Ariminos/Arumunos(T 19) ca strămoş al geților și protector din înaltul cerului.
În tinutul Apeninilor exista orașul Ariminum ca amintire perenă a fondatorilor urbei, iar Jupiter, divinitatea supremă a panteonului roman purta în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis.
Dupa ce au ocupat Panonia, romanii si-au adus cu ei şi divinitățile.
O inscripție descoperita la Buda pomeneşte de Deus Arimanius ca epitet pentru Mithra.
Tot ca Deus Arimanius apare Mithra si la Roma, iar menționarea este făcută de marele preot al cultului mitraic.
În tăblița 5 apare preotul persan Gomtaro care participa la cultul geților!
Tăblița 15 ne dă informații prețioase despre războiul pe care l-a pornit Filip al-II-lea al Macedonie pe la anii 339 î.e.n. împotriva geților pentru că aceștia nu doreau să-l recunoască ca protector(bade).
Cum falnicii geți nu aveau în obicei să umble prea-plecați în fața străinilor (așa cum o fac urmașii lor astazi) și-au strunit sirepii, au dat săbiile la tocilă și l-au așteptat pe Filip Enia să-l întrebe de ce pofteşte la toriştea lor.
Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toata fala si falanga lor.
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu